În interiorul celui mai secret muzeu din lume: muzeul CIA

 Este poate cel mai neobișnuit - și exclusivist - muzeu din lume, plin de artefacte care au modelat istoria. Dar ușile sale sunt închise pentru public, scrie BBC. Este singurul loc în care un vizitator poate vedea arma găsită la Osama bin Laden când a fost ucis, lângă jacheta de piele a lui Saddam Hussein.

Bun venit la muzeul secret al CIA.

Situat în interiorul sediului agenției de informații americane din Langley, Virginia, muzeul tocmai a fost renovat pentru a marca cea de-a 75-a aniversare a agenției. Un grup mic de jurnalişti, inclusiv BBC, au primit acces, fiind însoțiți de o echipă de ofișeri CIA. 

Printre cele 600 de artefacte expuse se numără gadgeturi- spion din vremea Războiul Rece o cameră ascunsă într-un pachet de țigări sau un porumbel cu propria sa cameră video. Dar există și detalii despre unele dintre cele mai faimoase și chiar recente operațiuni ale CIA.

Mai este expus complexului Abbottabad (unde era ascuns Bin Laden) care i-a fost arătat la scară redusă președinelui Obama, pentru a aproba raidul asupra acestuia. „Văzând lucrurile în 3D, îi ajută pe factorii de decizie… precum și pe operatorii noștri să planifice mai bine misiunea”, explică Robert Z Byer, directorul muzeului.

La 30 iulie anul acesta, o rachetă americană a lovit un alt complex, de data aceasta în capitala afgană Kabul. Ținta a fost noul lider al al-Qaeda, Ayman al-Zawahiri. 

Cel mai recent obiect expus, tocmai declasificat, este un model al blocului în care se afla Ayman al-Zawahiri, model folosit pentru a-l informa pe președintele Biden la 1 iulie 2022 cu privire la misiunea CIA. Zawahiri a fost lîmpușcat în timp ce se afla pe balcon, după ce comunitatea de informații americane a petrecut luni de zile studiind mișcările sale.

Prima jumătate a muzeului se mută în ordine cronologică de la înființarea CIA în 1947 prin Războiul Rece, cu atacurile din 11 septembrie 2001- moment decisiv în trecerea către concentrarea pe combaterea terorismului, cu obiecte expuse donate de unii dintre cei ai căror rudele au murit în atacuri.

Publicul muzeului este personalul CIA, precum și vizitatorii oficiali. Muzeul nu are doar exponate ale succeselor CIA, ci și ale eșecurilor Agenției. Există o secțiune despre fiasco-ul Golfului Porcilor, când o misiune CIA de a-l înlătura pe Fidel Castro a mers dezastruos. De asemenea, există referiri la eșecul de a găsi arme de distrugere în masă în Irak. 

Unele dintre cele mai controversate aspecte ale activității CIA sunt totuși mai puțin vizibile - de exemplu, operațiunea sa comună din 1953 cu MI6, de a răsturna un guvern ales democratic în Iran și implicarea mai recentă în tortura suspecților de terorism după 2001.

Nu putem nici confirma sau infirma”

A doua jumătate a muzeului se concentrează în detaliu asupra unor operațiuni specifice.

Expresia „nu putem nici confirma, nici nega” este una familiară pentru cei care raportează despre agențiile de informații, iar originile sale se află într-o poveste detaliată în muzeu folosind obiecte nemaivăzute până acum.

La sfârșitul anilor 1960, un submarin al Uniunii Sovietice s-a pierdut undeva pe fundul oceanului. După ce SUA l-au localizat, CIA a lucrat cu miliardarul Howard Hughes pentru a încerca să recupereze epava - și tehnologia de la bord. A fost inventată o poveste conform căreia Hughes urma să mineze fundul oceanului folosind o navă numită Glomar Explorer.

Modelul submarinului K-129 scufundat și deteriorat a fost creat de CIA în timpul misiunii Azorian. Muzeul conține un model al submarinului sovietic, precum și îmbrăcăminte, scrumiere și saci poștali. Există expusă o perucă purtată de directorul adjunct al CIA pentru a se deghiza în timpul unei vizite de recunoaștere. Misiunea a avut succes doar parțial, deoarece submarinul s-a rupt în timp cese încerca aducerea la suprafață. „Majoritatea lucrurilor găsite la bordul acelui submarin sunt încă clasificate”, spune domnul Byer.

Când a apărut vestea despre ceea ce era cunoscut sub numele de Proiectul Azorian înainte ca restul submarinului să poată fi extrase, oficialilor li s-a spus să spună că nu pot „nici să confirme, nici să infirme” ceea ce a avut loc – o expresie cunoscută sub numele de „răspunsul Glomar” și încă folosită pe scară largă acum.