Update Arthur Suciu dă definiția cocalarului. "Cocalarii sunt, în felul lor, progresişti"

Update: Suciu clarifică ce înțelege el prin cocalar.

„M-a întrebat, ieri, cineva ce înțeleg prin "cocalar". Evident, nu prea are legătură cu definiția din dicționar și nu e neapărat un calificativ, cât o identificare pozitivă sau măcar o încercare de acest fel. După mine, așa cum putem vorbi despre hipsteri ca despre o pătură (deși hipster e deja un termen învechit), la fel putem vorbi despre cocalari.

Ce este cocalariatul? El este fostul proletariat, varianta lui comică sau jalnică sau degradată, cum vreți. El s-a desprins de comunism, unde totuși juca un rol important, și s-a socializat în capitalism. Cocalariatul se remarcă printr-o excelentă priză la cultura de consum, care răspunde dorințelor sale de bunăstare și mai ales de a fi egal, egal cu toată lumea. Consumul îi oferă această iluzie a egalității, de vreme ce posesia obiectelor te așază în rând cu orice posesor de obiecte”, a explicat autorul, la câteva ore după postarea inițială de pe Facebook.

„Proletariatul se remarca, în trecut, printr-o distanță sau indiferență în raport cu ideologia dominantă și, de asemenea, prin reținere și austeritate. Muncitorul, ca și vechiul cocalar, e modest. El se poate revolta, dar nu aderă niciodată la politică în mod direct. Politica pare să nici nu-l intereseze. Ei, noul cocalar se remarcă prin activism, prin luarea în posesie a mediului public. El vrea să fie recunoscut, respectat, dar nu prin atingerea unor idealuri, nu depășindu-și clasa sau revoltându-se, ci prin ceea ce este.

 

Cocalariatul vrea să-i fie legitimat grătarul, obiceiul mâncatului de semințe, muzica pe care o ascultă, el vrea ca atunci când se laudă cu mașina sa, această laudă să nu fie ceva de prost-gust, ci un lucru normal, obișnuit. Cultura de consum, care produce și grătare, și semințe, și orice vrea cocalarul legitimează această dorință a sa. De aceea îi place cocalarului la mall: pentru că mall-ul îl respectă, oferindu-i ceea ce-și dorește fără sacrificii. Această legitimare îl face să devină curajos, să-și afirme și mai mult valorile și, de asemenea, să le nege pe ale altora. Partea tare a cocalarului e alianța cu societatea de consum”, a adăugat el.

„Cocalariatul a învățat să-și ascundă sărăcia, să pună sub tăcere greutatea muncii sale și să scoată la lumină doar sclipiciul consumului, doar vacanța în Grecia, doar mașina luată în rate, doar mobilul prea scump pentru el. El a învățat că a avea bun-simț e perdant și că, dimpotrivă, în orice situație trebuie să te dai șmecher, să fii pe fază. La cocalari e tipică această agresivitate perpetuă, această țâfnoșenie față de toate nimicurile, toate nimicurile pe care vor să le domine, să le aibă în proprietate. De aceea cocalarul e tot mai prezent în spațiul public, a devenit un actor civic, un om de bine”, a conchis Suciu.

 

Postarea inițială

Scriitorul Arthur Suciu vine cu o definiţie a cocalarului român şi spune că acesta este, în felul său, progresist.

"Veniturile românilor au crescut în ultimii 15 ani, însă nivelul de educație a scăzut. Așa se face că a ieșit la lumină o pătură nouă, de cocalari, care a prins glas ca oricine are punga plină, dar care vorbește numai prostii, fiind foarte slab educată.

Aș spune chiar că există în România un spirit dominant cocălăresc. El este definit prin materialism și egalitarism consumist. Cocalarii sunt, în felul lor, progresiști și mult mai utili decât progresiștii globalizați (deși și cocalarii sunt în parte globalizați). În primul rând, sunt mai mulți și mai nonșalanți. Un cocalar poate fi într-adevăr creștin ortodox și poate să lăcrimeze la "Deșteaptă-te, române", dar asta e numai fațadă, căci el e cu gândul la noul credit de consum. Or, dacă un cocalar își ia mașină prin credit, el se crede egalul oricui.

El valorizează cultura de masă facilă, care de fapt e făcută chiar pentru el, îi vine ca o mănușă. Nu este supus ierarhiei și nu simte încă presiunea de a se limita la un VW, în locul unui BMW. Această ierarhie nu e stabilizată în România, unde cocalarii pot muri de foame ca să-și ia blugi de 400 de lei, ei având - să spunem - bani de blugi de 50 de lei. Cocalarul nu interpretează acțiunea lui ca pe o dovadă de parvenitism.

Pe lângă asta, lipsa unei educații medii cât de cât normale și adeziunea la societatea de consum îl face să ignore orice lucru spiritual, orice efort intelectual. Nu-i trebuie multă școală ca să intre la mall, unde se poate simți egalul oricui. Bineînțeles, el trăiește într-o capcană, dar deocamdată e fericit. Nu simte că trăiește în capcană, ci se bucură de consum și-și propagă ideologia cocalară cu dezinvoltură, cu tupeu. Cocalarul e tupeist", a scris Arthur Suciu pe Facebook.

Generaţia Google, criticată şi ea
”Generația Google nu știe să folosească Google. Mitul superiorității "nativilor digitali" începe să cadă. Ultimele cercetări arată că generația Google nu știe să folosească Google. Ele au constatat că noile generații, care folosesc intuitiv tehnologia nouă, nu sunt interesate de verificarea surselor unei informații, prin urmare nu știu să distingă între o știre și un fake.

În plus, nu știu ce să caute pe Google întrucât le lipsește informația din background. Căutările lor sunt sărace. Neavând cunoștințe, nu au ce căuta, nu reușesc să facă legături (link-uri, cum spun ei). Nu sunt în stare să vadă întregul unei chestiuni, ci merg din una-n alta ca bezmeticii. În schimb, știu să copieze fără nici măcar să citească ce-au copiat. Apoi, bineînțeles, dau paste. Evident, nu toți sunt așa, dar sunt mulți, ceea ce determină o tendință”, a scris Arthur Suciu în 2020 pe pagina de socializare.  

Acest articol reprezintă o opinie.