Misterele înfiorătoare din Insula Mortului. Unde se află și ce povești ascunde

 

Situată în comitatul Kent din Anglia, „Insula Mortului” (Deadman’s Island) este o întindere neînsemnată de pământ care ascunde un secret tulburător. De-a lungul mai multor generații, zona nelocuită a inspirat nenumărate povești despre câini diabolici supranaturali, cadavre îngropate fără cranii și spirite mâncătoare de creier, astfel că toți copiii din apropiere să nu încerce să se apropie prea mult de aceste țârmuri singuratice. Adevărul din spatele istoriei insulei datează încă de la sfârșitul războaielor napoleoniene. La finalul conflictelor, unele nave militare au fost transformate în închisori plutitoare staționare, acestea fiind numite galere.

În zona Chatham din Medway, documentele istorice arată prezența a cel puțin zece astfel de închisori plutitoare la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. alerele aveau condiții mizere, fiind medii propice pentru maladii și boli. Focarele de holeră erau frecvente, fiind cauzate de consumul de alimente sau de apă contaminată cu o bacterie numită Vibrio cholerae (denumită și vibrionul holeric), care deseori ducea la moarte. Deținuților li se refuza o înmormântare corespunzătoare, deoarece autoritățile trebuiau să scape în mod legal de numeroasele cadavre infectate și să prevină alte focare, așa că morții erau puși în morminte nemarcate în zone izolate din mlaștinile din apropiere, cum ar fi și „Insula Mortului”. Îngropate inițial în sicrie de lemn, sub aproape doi metri de noroi, eroziunea țărmului și nivelurile crescute ale mării din ultimii 200 de ani au expus treptat sute de cranii și oase umane. Insula aparține organizației non-guvernamentală Natural England, fiind o zonă de interes științific special, cu acces restricționat.