Doi ieșeni au cucerit Gigantul din Kunlun

 * o poveste de determinare, sacrificiu și triumf la altitudini amețitoare

În dimineața zilei de 8 august, după trei săptămâni de aclimatizare intensă și echiparea minuțioasă a taberelor superioare, o realizare remarcabilă a avut loc pe unul dintre cei mai impresionanți munți ai lumii. „Colegul nostru, lect. dr. Lucian Roșu, a ridicat cu mândrie steagul Facultății de Geografie și Geologie pe vârful Muztagh Ata, situat la altitudinea de 7546 de metri. Această ascensiune spectaculoasă a avut loc în vestul Chinei, la granița cu Tadjikistanul și Kârgâzstanul, într-o regiune învăluită în mister și dominată de vârfuri impozante”, au anunțat oficialii Facultății de Geografie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Alături de dr Lucian Roșu s-a aflat și Paul Diac, cadru universitar la Facultatea de Infirmatică a UAIC. Faptul că în vara anului 2024 a fost primul sezon în care străinii au fost din nou autorizați să urce acest vârf, după o pauză impusă de pandemia COVID-19, adaugă un strat suplimentar de semnificație expediției.
Muztagh Ata, gigantul nevăzut al Kunlunului
Muztagh Ata, tradus poetic ca „Tatăl Munților de Gheață”, se înalță maiestuos ca al doilea cel mai înalt vârf din rama nord-vestică a podișului Tibet, dominând lanțul montan Kunlun. Acest colos geografic, parte a unei regiuni în care se întâlnesc lanțurile montane Pamir și Tian Shan, se află într-o vecinătate aspră și neiertătoare, înconjurat de vastitatea deșertului Taklamakan.
Vârful Muztagh Ata nu este doar o provocare fizică, ci și una mentală, datorită condițiilor extreme și a dificultății traseului. Cu o rată de succes de doar 18%, Muztagh Ata reprezintă una dintre cele mai dure încercări pentru alpiniștii din întreaga lume. Faptul că în vara anului 2024 a fost primul sezon în care străinii au fost din nou autorizați să urce acest vârf, după o pauză impusă de pandemia COVID-19, adaugă un strat suplimentar de semnificație expediției.
Drumul către vârf, o aventură de trei săptămâni
Expediția a început cu mult înainte de ziua cuceririi vârfului. Aclimatizarea, o parte esențială a oricărei ascensiuni la altitudini extreme, a durat trei săptămâni. Fiecare zi a fost marcată de lupte cu propriul corp și minte, într-un mediu în care nivelul de oxigen este considerabil redus, iar condițiile meteorologice sunt imprevizibile. Taberele au fost amplasate strategic la diverse altitudini, oferind echipei de alpiniști oportunitatea de a se adapta treptat la atmosfera rarefiată.
Pe măsură ce urcau, Lucian Roșu, Paul Diac și colegii săi au fost martorii unor peisaje care îți taie respirația: ghețari masivi, creste zimțate și văi înghețate, toate învăluite într-o liniște aproape supranaturală. Însă, aceste priveliști spectaculoase au fost mereu acompaniate de pericolele specifice altitudinilor mari, cum ar fi riscul de edem cerebral sau pulmonar, furtuni violente și temperaturi extrem de scăzute. „Natura este cel mai bun profesor, înțelegerea vine prin experiență, văd cum teoria prinde viață sub ochii lor curioși. Fiecare piatră, fiecare plantă, fiecare formă de relief devine o lecție vie de biogeografie. Respectul se naște din cunoaștere" - pe măsură ce descoperim împreună secretele naturii, observ cum crește în studenți un respect profund față de mediul înconjurător. Această practică nu este doar despre acumularea de cunoștințe, ci și despre formarea unor atitudini și valori de etică care vor ghida acțiunile lor viitoare. Prietenia se întărește sub cerul liber. Dincolo de aspectul academic, această experiență devine un spațiu de socializare unic. Văd cum se leagă prietenii trainice în nopțile stelare sau serile cu apusuri bestiale, cum se nasc discuții profunde in balansoar, și cum spiritul de echipă se consolidează cu fiecare provocare depășită împreună”, este una dintre credintețele dr Laurențiu Roșu
Momentul în care a atins vârful Muztagh Ata a fost unul de neuitat. Cu steagul fluturând în vântul aspru al muntelui, Lucian Roșu și Paul Diac au realizat o performanță remarcabilă, simbolizând nu doar succesul personal, ci și un omagiu adus tuturor celor care împărtășesc pasiunea pentru explorare și cunoaștere.
Acest succes nu este doar o victorie personală, ci și o sursă de inspirație pentru întreaga comunitate academică și alpinistică. Ascensiunea pe Muztagh Ata demonstrează forța cunoașterii, curajului și pregătirii meticuloase, arătând că, indiferent de obstacolele întâlnite, determinarea poate deschide drumul către cele mai înalte realizări.
Expediția din vara anului 2024 rămâne un capitol semnificativ în istoria alpinismului românesc, marcând nu doar revenirea pe cele mai înalte vârfuri ale lumii, dar și puterea spiritului uman în fața unor provocări extreme. Steagul Facultății de Geografie și Geologie flutură acum pe vârful Muztagh Ata, un simbol al curajului, excelenței academice și al voinței de fier.
Maura ANGHEL