Pe 11 septembrie 1868 a apărut primul Abecedar românesc, publicat în 4.000 de exemplare

După Unirea Principatelor, problema dascălilor era uniformizarea manualelor, modernizarea și generalizarea alfabetului latin în redactarea lor.

Ministerul Educației a organizat un concurs în anul 1865, în urma căruia nu s-a obținut rezultatul dorit.

În anul 1864, Ion Creangă fusese numit, prin decret domnesc, institutor la școala primară Trei Ierarhi unde, la îndemnul lui Titu Maiorescu, a început să strângă material destinat scrierii și citirii.

Aici, împreună cu o echipă de cinci institutori, pornește la redactarea Abecedarul, lui Creangă revenindu-i „partea literară și dreptul de a trece prin ciur totul din punctul de vorbire al corectei vorbiri”.

Lucrarea a fost finalizată în anul 1867, apreciată de Junimea, apoi analizată de „Societatea pentru învățătura poporului român”, care recomandă tipărirea ei.

Astfel a apărut la Iași, pe 11 septembrie 1868, primul Abecedar românesc, într-un număr de 4000 de exemplare.

Abecedarul lui Ion Creangă a făcut parte dintr-o serie de lucrări importante pentru dezvoltarea limbii și literaturii române.

Bine conceput, manualul a fost apreciat de dascăli, fiind folosit mai multe decenii.