Nu prea se bagă mâna, dar se greșește la structura de rezistență! Şeful ISC face radiografia clădirilor din România

Inspectorul general al Inspectoratului de Stat în Construcţii, Paul Racoviţă, afirmă că în jur de 25-30% din costul total al unei clădiri îl reprezintă cheltuielile pentru structura de rezistenţă a imobilului. El susţine că nu a întâlnit, în cadrul controalelor făcute de inspectorii în construcţii, cazuri în care să se ”fure cu bună ştiinţă” la acest capitol, însă au fost constatate greşeli în execuţia construcţiilor, anunță news.ro.

”Din nefericire, încă sunt foarte multe nereguli. Sunt de ordinul miilor de neconformităţi şi miilor de măsuri dispuse într-un an de zile. O construcţie practic începe în momentul în care ea este proiectată, continuă cu execuţia, continuă cu utilizarea şi cu post-utilizarea. Acestea sunt cele patru mari etape în existenţa unei construcţii. Sunt neconformităţi şi deficienţe pe toate aceste zone: de la proiecte slabe, care nu ţin cont nici de tehnologie, nici de materiale, la execuţii care nu ţin cont de proiecte, de tehnologii, de materiale puse în operă”, a declarat Paul Racoviţă, marţi seară, într-o intervenţie telefonică la Euronews România.

Există ”mari probleme” în ceea ce priveşte utilizarea construcţiilor finalizate

El a subliniat că există ”mari probleme” în ceea ce priveşte utilizarea construcţiilor finalizate, care nu sunt întreţinute aşa cum ar trebui, unele fiind foarte vechi.

Şeful Inspectoratului de Stat în Construcţii a spus că nu a identificat cazuri în care proiectele privind structurile de rezistenţă ale clădirilor să fi fost ignorate cu bun ştiinţă, dar că există greşeli în execuţia imobilelor.

”Eu tot afirm: costul unei structuri de rezistenţă per ansamblul unei clădiri înseamnă 25-30% din costurile totale de realizare. Cazuri în care să se fure efectiv cu bună ştiinţă, să nu respecte reglementările tehnice, vă spun sincer că nu am întâlnit, dar, într-adevăr, există greşeli de execuţie”, a declarat şeful ISC.

Conform acestuia, fondul construit nu îl reprezintă doar locuinţele, ci şi infrastructura critică, cea de transport şi utilităţile, el arătând că şi în cazul acestora lipsesc lucrări de întreţinere şi de reparaţii curente după finalizarea lucrărilor de construcţie.