Alianța Părinților: Apel către medicii ginecologi de Ziua Copilului

Stimate Domnule Doctor,

Vă rugăm să vă acordați câteva minute de întoarcere a privirii către oglinda dinlăuntru – conștiința - care este glasul lui Dumnezeu în om.

Inevitabil, toți ne confruntăm, în cele din urmă, cu întrebări referitoare la relația noastră cu semenii și cu Dumnezeu - interogație necesară pentru definirea propriei identități și a valorilor la care ne raportăm.

Dacă în urmă cu trei decenii momentul în care începe viața unui copil putea fi considerat incert, în prezent tehnologia medicală de vârf a spulberat orice îndoială: ea începe în momentul concepției.

Eufemismul "întrerupere desarcină”, folosit curent în profesia dumneavoastră, pervertește simțul responsabilității și înăbușă facultatea interioară care apreciază justețea morală a propriei conduite."Sarcina” nu este un dispozitiv a cărui funcționare poate fi întreruptă și, eventual, reluată. "Sarcina” este un copil și vieții acelui copil i se pune capăt prin avort. Dacă nu doriți să-l numiți copil când are doar câteva grame, numiți-l om! Statutul de om este definit prin apartenența la specia umană și nu depinde de mărime

Ignorarea repetată a glasului conștiinței duce la atrofierea ei. Unii oameni se simt vinovați dacă au omorât niște pui de pisică. Alții nu se mai simt vinovați nici dacă ani la rând au inventariat membre, coloane vertebrale și capete umane pentru a se asigura că au extras în întregime corpul fragmentat al copilului

Cu siguranță, nu ați prescrie unei femei însărcinate medicamente care pot dăuna copilului, mai ales în primele 3 luni de sarcină, când este mai vulnerabil, pentru că nu ar fi etic. Dar dacă peste două zile aceeași femeie ar hotărî că nu dorește să-l nască, i-ați face chiuretaj la cerere.

Deci, nu este etic ca acel copil nenăscut să fie vătămat cu bună știință, dar este etic ca același copil să fie omorât prin avort. De ce?

"Pentru că este decizia femeii” - puteți spune. Ați ucide copilul deja născut al aceleiași femei dacă ea v-ar cere asta? Uciderea celui încă nenăscut înseamnă același lucru. Femeia poate lua decizii pentru sine, într-adevăr, dar copilul este altcineva, cu un cod genetic diferit. Mâna dumneavoastră este cea care pune în aplicare o decizie greșită, deși nimeni nu are drept de viață și de moarte asupra altcuiva.

Doamnă doctor/domnule doctor, o femeie însărcinată înseamnă doi pacienți, pentru că viețile umane au valoare egală! Viața copilului nedorit este egală ca valoare cu viața copilului dorit și egală ca valoare cu viața mamei lui!

"Este legal”- puteți argumenta. Nu vă amăgiți! Conștiința morală este mai importantă decât legile pentru că, de multe ori, ceea ce este legal nu este și moral. Aveți în jur nenumărate exemple.

Dacă valoarea vieții umane nu este recunoscută ca atare începând de la concepție, orice dată ulterioară nu poate fi decât arbitrară, lucru care se vede clar comparând vârstele gestaționale diferite până la care este permis avortul în diverse țări.

Pe umerii dumneavoastră apasă o povară uriașă: din perspectivă socială, considerând avortul nu mai mult decât o activitate obișnuită care aduce câștig, ați contribuit decisiv la deficitul demografic care afectează deja vizibil piața forței de muncă, bugetele de pensii, asigurările de sănătate și va avea consecințe dramatice pe termen lung.

Din perspectiva veșniciei, suntem responsabili atât pentru răul pe care l-am făcut, cât și pentru binele pe care-l puteam face și nu l-am făcut.

Multe dintre femeile care vin la dumneavoastră pentru avort nu fac asta fiindcă nu-și doresc copilul, ci pentru că sunt speriate, presate sau lăsate singure într-un moment greu. Atitudinea dumneavoastră poate schimba destine. Multe au nevoie de foarte puțin pentru a decide să-și nască copilul, indiferent de situația în care se află.

Le arătați imaginea copilului pe monitorul ecografului? Le spuneți că inima lui bate de la 21 de zile (când nici nu are încă aspect de inimă) și că la 40 de zile de la concepție bătăile inimii pot fi detectate cu stetoscopul ultrasonic (adevăruri indubitabile stabilite de medicina nucleară)? Le spuneți că acel copil ar putea fi singurul pe care îl vor avea vreodată? Le dați timp să se gândească?

Puteți avea și alte argumente care anesteziază conștiința:

"Dacă nu o fac eu, o face altcineva”. Probabil. Și fiecare om este responsabil pentru faptele proprii. Un discurs despre valoarea vieții poate să sune destul de abstract. Uneori însă, Dumnezeu hotărăște să ne mai dea o șansă și ne trezește în mod brutal. Atunci când viața care se pierde este a copilului propriu sau a cuiva foarte apropiat și drag, lucrurile capătă o altă dimensiune, valoarea vieții încetează să fie o abstracțiune. Intr-o asemenea situație sau în alte situații nefericite, întrebarea "Ce am făcut ca să merit asta?” este retorică.

"Este un serviciu de sănătate”. Nu este. O femeie însărcinată nu este o femeie bolnavă. După cum știți, avortul la cerere nu este un act medical cu scop terapeutic.

"Este o obligație de serviciu”. Nu este. Beneficiați de dreptul la obiecție pe motive de conștiință, drept fundamental, protejat de legislația națională și de cea europeană. Din fericire, mulți medici ginecologi, din alte țări și din țara noastră, își reconsideră rostul propriei vieți și renunță la avort. După declarațiile domniilor lor, niciunul nu regretă această decizie și niciunul nu a pus în pericol siguranța materială a familiei sale prin această decizie.

"Ajut femeia”. Oare câte dintre cele ajutate astfel au rămas sterile pe viață și își doresc cu disperare un copil? Oare câte nu se pot ierta și se luptă ani de zile sau toată viața cu depresii datorate sentimentelor de vinovăție? Oare câte au trecut prin diverse alte complicații cauzatoare de suferință fizică sau sufletească?

Poate că unii dintre dumneavoastră aveți un duhovnic și vă spovediți. Primirea iertării păcatelor prin spovedanie trebuie să fie urmată de încetarea lor. "Du-te și nu mai păcătui”- a spus Iisus. Repetarea acelorași fapte pentru care s-a dobândit iertare prin spovedanie arată că nu există căință, că nu s-a produs nicio schimbare și atunci nici iertarea nu există.

Poate că unii dintre dumneavoastră aveți un duhovnic care, din rațiuni lumești, vă și împărtășește, încălcând canoanele. Nu vă amăgiți! Duhul Sfânt nu este acolo, pentru că Dumnezeu nu poate fi păcălit. Căința și iertarea nu se pot negocia. Există sau nu există.

Dumnezeu v-a oferit și libertatea de a alege să fiți ateu. Pentru unii oameni este o opțiune confortabilă deoarece "dacă Dumnezeu nu există, totul este permis” (Dostoievski). Dar dacă există?

Doamnă doctor/domnule doctor, nu v-am adresat această scrisoare pentru a vă judeca ori pentru a vă jigni, ci cu speranța că veți decide să faceți un bilanț al carierei dumneavoastră și să o reconsiderați din perspectiva veșniciei.

De ce ne pedepsește Dumnezeu o veșnicie pentru păcatele unei vieți efemere? Pentru că ne-a pus în față binele și răul și ne-a lăsat să alegem, liberi de orice constrângere. Căci cum i s-ar putea cere omului socoteală pentru o faptă pe care el n-ar fi avut libertatea să o facă, ori să nu o facă?

Doamnă doctor/domnule doctor, aveți în față viața și moartea. Alegeți viața!

Cu considerație,

1 iunie 2024

Prof. Popa Olimpi

Dir Departament Educație-Sănătate- Alianța Părinților