Povestea eclerului

În topul celor mai bune și gustoase dulciuri cu siguranță că eclerul ocupă un loc principal. Cum a ajuns să fie atât de cunoscut. Puțini sunt cei care știu că faimosul ecler are origini franțuzești.

A fost atestat prima dată în anul 1860, dar la început nu a fost această denumire, ci pain de la duchesse”, adică pâinea ducesei. Asta pentru că în acele vremuri era mult mai mic, de forma unui deget și rulat în migdale.

 

Cine a modernizat eclerul
Despre cel care a adus eclerul la forma pe care o știm a fost un patiser renumit al secolului al XIX-lea, Antonin Carême. Nimeni altul decât cel care a dat lumii întregi și profiterolul. Acesta a umplut eclerul cu crema minunată pe care o iubim toți sau cu gem. Și, pentru ca acesta să aibă gustul nemaipomenit, l-a învelit apoi în fondant. Când au gustat din noul desert, francezii au fost fascinați și comenzile au curs pe bandă rulantă.

Faima i se datorează regelui Eduard al VII-lea al Angliei
Gustoasa prăjitură a primit însă numele de ecler după moartea lui Carême. Cel care l-a făcut faimos a fost însă regele Eduard al VII-lea al Angliei, despre care se știe că era pur și simplu îndrăgostit de acest produs culinar. Cât privește prima rețetă a eclerului, aceasta se spune că a fost consemnată în anul 1884 într-o carte de bucate. Volumul a fost publicat apoi la Boston. Din acel moment eclerul a ajuns în întreaga lume, iar gurmanzii ar da orice pentru un asemenea desert savuros.