B.P. Hasdeu în ediţie critică

 Ediţiile critice ale autorilor din patrimoniul naţional au „îngheţat” în 1990 din multe motive: colectivele de cercetare din institutele de profil s-au risipit, istoricii literari cu expertiză în domeniu s-au mutat, cu vârsta şi în lehamite, în alte teritorii culturale, politice, sociale sau, vai!, la Domnul, editurile, puzderie, au desfiinţat posturile de „lectori de carte” şi-au căutat în primul rând traducerile din Sandra Brown şi, în general din „literatura de consum”, cu repede vânzare la un cititor care pare că voia, înainte de toate, divertisment şi lecturi uşoare, de vacanţă, de tren, avion, vapor, „şcolile” importante de filologi (de la Iaşi, Bucureşti şi Cluj), pregătite să realizeze ediţii critice s-au (auto)desfiinţat astfel încât, practic, corpus-ul de ediţii critice s-a fixat la nivelul anului 1990: N. Gheran s-a străduit, apoi, cu ediţia critică a operei lui Liviu Rebreanu, fără a o încheia, însă, la fel şi Constantin Călin cu Bacovia, Al. George a fost luat de vertijul vremii şi a amânat tipărirea operei lui E. Lovinescu, ediţiile începute din Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, H.P. Bengescu, Camil Petrescu, Arghezi, Ion Barbu etc., având aceeaşi soartă; rămânem doar cu secolele XVII–XIX (Dosoftei, Cantemir, Ion Budai-Deleanu, Gh.Asachi, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Constantin Negruzzi), „luminate” în ediţii critice.

O restanţă, totuşi, recuperată de Editura Ştiinţa din Chişinău care tipăreşte în zece ani, între 1993 şi 2013, ediţia completă a operei lui B.P. Hasdeu: nu s-a întâmplat „la noi”, se întâmplă, iată, în România de Est, cum îi place poetului Leo Butnaru să spună. Editorul e de la Chişinău, Gheorghe Prini, un distins intelectual care lucrează în idealul românităţii sau românimii, cum îi spune Grigore Vieru, tenace, fără poze (neo)romantice şi „poduri” postmoderne, eficient, dincolo de găunoasa retorică obişnuită. Autorii excepţionalei ediţii critice (şaisprezece volume, într-o splendidă prezentare grafică, academică) sunt „de la noi”, Stancu Ilin şi I. Oprişan a căror Notă asupra ediţiei e foarte semnificativă:

„La iniţiativa Editurii «Ştiinţa» din Chişinău, ne-am propus să prezentăm specialiştilor, profesorilor, studenţilor, elevilor, dar şi publicului larg de cititori, o ediţie care să cuprindă, în 16 volume, întreaga operă a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Scrierile marelui cărturar vor fi ordonate pe principalele ramuri de activitate: literatură, folcloristică, publicistică, istorie, filologie, din volume, periodice şi manuscrise. În cadrul fiecărei secţiuni, materia va fi distribuită tematic şi cronologic. Astfel, în domeniul literaturii, vom publica: volumul I, Poezia; volumul II, Proza; volumul III. Dramaturgia; volumul IV, Studii şi articole literare. Vom continua, în cadrul preocupărilor de folclor, cu volumul V, Literatura populară; volumul VI, Folcloristică. Volumul VII va fi dedicat Publicisticii politice. În secţiunea de istorie, vor figura volumul VIII, Istoria critică a românilor şi volumul IX, Studii şi articole de istorie. Partea de filologie va fi reprezentata de volumele: X-XI, Cuvente den bătrâni; XII, XIII, XIV, Etymologicum Magnum Romaniae; XV, Studii şi articole filologice. Ultimul volum, al XVI-lea, va cuprinde documente de arhivă şi corespondenţa primită de autor.
Principala noastră preocupare o constituie textele autorului, totuşi un minim aparat critic necesar unei bune recepţii a operelor îl considerăm util: studii introductive, note, comentarii, indici, glosare.
Conform practicii obişnuite într-o ediţie critică, îngrijitorii vor avea în atenţie alegerea textului de bază, adică cel reprezentând ultima voinţă a autorului”.

Cum se vede, în ediţia critică se află întreaga operă, editată de-a lungul vremii sau rămasă în arhive, cu litere chirilice, tradusă de prozatorul Vladimir Beşleagă ori aceea tipărită în ţară. Lângă marile titluri cunoscute, se află tot felul de „bijuterii” despre care unii nu ştiu nimic, alţii, prea puţini, din auzite: versurile, publicistica literară şi politică, traducerile, prozele, corespondenţa. Iată numai un exemplu. Puţini ştiu că B.P. Hasdeu a ţinut un „Jurnal intim”, un „fragment autobiografic”, pe care l-a publicat, primul, E. Dvoicenco, în 1936, la Fundaţia pentru Literatură şi Artă, sub titlul Începuturile literare ale lui B.P. Hasdeu.

Acum, Stancu Ilin şi I. Oprişan (re)tipăresc textul, în ambele variante, cu litere chirilice şi latine: e doar una dintre revelaţiile acestei ediţii critice, probabil, cel mai important eveniment editorial din ultima vreme. De fapt, formula speciei era descoperită, atunci, la mijlocul secolului XIX, ca şi mai târziu de fiecare autor, „pe cont propriu”, Rosetti, Cipariu, Hasdeu, Maiorescu, Negruzzi, Ispirescu, Artemie Anderco neavând un model pe care să-1 fi urmat; textul intim răspunde necesităţii interioare de a se confesa, se pliază pe datele generale ale paradigmei literare a epocii, care plasa în prim-plan eul pe oglinda căruia se reflectă zonele de profunzime ale fiinţei, ca şi textura relaţiilor umane şi sociale în care evoluează aceasta; când Hasdeu aşază drept motto al jurnalului său o frază din Causeries du lundi de Sainte-Beuve („Un journal qu'on fait de sa vie est encore une sorte de miroir”), el descoperă orientarea şi semnificaţia în ordine existenţială a textului intim. Registrul epic este însă unul „hibrid”, unind procedeele specifice jurnalului cu cele ale autobiografiei şi memoriilor.

Cu toate acestea, jurnalul lui Hasdeu stabileşte încă din acest moment de început al speciei câteva teme caracteristice şi, mai cu seamă, complexul afectiv care declanşează notaţiile; astfel, resortul textului este criza sentimentală, prima dezamăgire: „În ziua de 21 Mai (1854) am plecat din Chişinău la Noul Mirgorod, însoţit de tata, mama vitregă, bunica şi de fratele meu Nicolae, cari vroiau neapărat să mă conducă la Duboşari, adică până la graniţa Basarabiei. Călătoream în tăcere: o tristeţe nespusă ne apăsa pe fiecare dintre noi! Mă despărţeam de ai mei, de cei scumpi inimii mele, mai ales îmi sfâşia inima despărţirea de tatăl meu iubit, singura fiinţă care mă mai lega de viaţă, de când - încă copil fără experienţă - am avut de suferit o groaznică dezamăgire...”.

(Va urma)

Sursa foto: bibliotecahasdeu.wordpress.com