Frank Herbert – Dune

Primul dintr-o serie de sase romane, ‘Dune’ al lui Frank Herbert a devenit, de la publicarea sa in 1965, un punct de referinta al literaturii science-fiction, cunoscind un succes imediat si imens: cel mai bun roman de fictiune, cea mai bine vinduta lucrare science-fiction.

A cistigat premiile Nebula, in 1965, si Hugo, in 1966. De doua ori a fost ecranizata cartea: prima oara in 1984 de catre David Lynch, a doua oara in 2000 de catre John Harrison. Desi apreciate la rindul lor de critica de specialitate: –‘Dune’ in regia lui David Lynch a fost nominalizat la Oscar, iar ‘Copiii Dunei’ in regia lui John Harrison a primit doua Emmy, filmele nu au reusit decit intr-o mica masura sa infatiseze maretia intunecata a lumii nascute de imaginatia lui Frank Herbert.

Centrul acestei lumi – un intins imperiu intergalactic, dintr-un viitor atit de indepartat, incit amintirea Pamintului a disparut – este Dune, o planeta neinsemnata si insemnata totodata. Intreaga planeta este acoperita de nisip, iar locuitorii ei, putin numerosi, sint o rasa de oameni primitivi si razboinici. Nisipul nu valoreaza nimic. Dar, adinc ingropat sub nisip se afla lucrul cel mai rivnit din intreg Imperiul – Mirodenia. Mirodenia este de nepretuit, caci ofera celor care o consuma o viata mai lunga decit a oamenilor obisnuiti si darul prestiintei.

In jurul luptei pentru putere – Mirodenie, Frank Herbert tese o intriga complexa, sustinuta de personaje bine conturate, ceea ce face ca ‘Dune’ sa fie un roman greu de povestit.
Imperiul intergalactic este o organizatie de tip feudal, bazata pe vasalitate. Nobilimea impartita pe Case administreaza planetele-fiefuri in numele imparatului, Padisahul Shaddam IV, caruia ii datoreaza supunere.

Imparatul nu doreste altceva decit sa-si mentina nestirbita suprematia in fata tuturor Caselor. Convins ca tronul ii este amenintat de catre Ducele Leto, pune la cale un plan pentru a distruge Casa Atreides, al carui conducator este acesta. Nu poate risca un atac direct caci popularitatea de care se bucura Ducele in rindul Caselor ar face uitate neintelegerile dintre ele, unindu-le impotriva lui insusi. Nici nu este sigur ca Sardaukarii – legendara sa garda personala – ar invinge intr-o confruntare cu fortele armate de care dispune Casa Atreides. Si atunci se foloseste de vrajba veche de secole dintre Casele Atreides si Harkonnen. Imparatul il determina pe Ducele Leto sa accepte administrarea Dunei in locul Baronului Vladimir Harkonnen. Cunoscindu-l bine pe Baron – vicios, corupt, decadent, posesor al unei stralucite inteligente pusa in slujba satisfacerii viciilor si potolirii foamei de putere – Imparatul se asteapta la un sfirsit singeros al Atreizilor si hotaraste sa sprijine din umbra uneltirile Harkonnenilor.

Ducele Leto stie ca i s-a pregatit o capcana mortala, dar are convingerea, bazata pe loialitatea si curajul oamenilor din serviciul sau, ca va supravietui si-si va salva Casa. Isi trimite spionii in desert sa afle despre Fremeni – aprigii locuitori ai pustiului – si sa stabileasca contactul cu ei. Vrea sa dobindeasca increderea lor, sa-i aiba drept aliati in lupta impotriva Harkonnenilor, fiind sigur ca va fi razboi. In acest timp, trupele sale sint in alerta si totul in zadar, din cauza tradarii neasteptate din partea unui membru al Casei sale. Capturat de Harkonneni, Ducele Leto isi gaseste moartea, incercind sa-l asasineze pe Baron. Fiul sau Paul si Lady Jessica, mama lui Paul, insarcinata cu cel de-al doilea copil al Ducelui, reusesc sa fuga in desert, alaturindu-se Fremenilor.

Mai bine de patru ani trec pina cind Paul decide ca a devenit suficient de puternic incit sa-si razbune tatal. Mirodenia i-a dat forte de neinchipuit: cu mintea sa poate cuprinde trecutul, prezentul si viitorul. Are acces la memoriile inaintasilor sai si, deci, la experientele lor de viata. Ceea ce se intimpla in prezent ii este dinainte cunoscut si poate urma pina la capat caile care construiesc un viitor dintre multe posibile. Fremenii au fost cistigati definitiv de partea sa, caci ei cred ca Paul le va aduce apa, ca este Mintuitorul care le-a fost profetit. Paul, in fruntea armatei sale de Fremeni porneste un atac impotriva capitalei planetei si o cucereste, fortindu-l pe Imparat sa abdice si sa i-o dea de sotie pe fiica sa. Baronul Vladimir Harkonnen este ucis de Alia, sora de patru ani a lui Paul, care implineste astfel razbunarea dorita de amindoi.

Paul Atreides ia in stapinire Dune si intregul Univers Cunoscut si, mai mult decit atit, preia controlul asupra destinului celor care traiesc intre granitele Imperiului. Dorinta, vointa si puterea lui Paul Atreides vor schimba fata Universului.

Personajele create de Frank Herbert sint atit de fascinante, incit nu poti lasa cartea din mina pina la sfirsit. Surorile din ordinul religios Bene Gesserit, ale caror minti sint depozitarele memoriilor stramosilor lor femei, mergind inapoi in timp pina la inceputul inceputurilor si care folosesc farmecul si seductia cu o asemenea arta incit barbatii le-au numit cu o teama respectuoasa, ‘vrajitoare’; Navigatorii – fiinte misterioase, capabile sa calatoreasca prin univers, utilizind o tehnologie, pe cit de avansata, pe atit de ciudata, un fel de pliuri ale spatiului; Doctorii Suk, conditionati mental sa slujeasca cu fidelitate Caselor, altfel sa moara; mentatii – matematicieni ai razboiului, care iti pot arata fara gres strategia potrivita, daca au acces la informatii reale; maestrii asasini, maestrii de arme, planetologi, hoti si eunuci sint prinsi laolalta in plasa uneltirilor pentru putere.

Desi, la prima vedere, Paul Atreides pare a fi eroul principal, cititorul atent isi va da seama ca doua sint personajele centrale ale romanului: Paul Atreides, pe de-o parte, si planeta Dune dimpreuna cu locuitorii ei, pe de alta parte.

Cu tot atita forta descriptiva cit si subtilitate narativa, Frank Herbert face ca Dune sa fie un personaj colectiv care-ti trezeste frica si admiratia, deopotriva. Rascolit de uriasi viermi de nisip si bintuit de furtuni ca niste furii cumplite, desertul nu-i sufera decit pe cei puternici, in stare sa indure setea, sa imblinzeasca viermii, sa umble nevazuti si neauziti.

Combinind disciplina de fier cu sacrificiul de sine si punind comunitatea inaintea individului in toate imprejurarile existentei lor, asa au reusit sa supravietuieasca Fremenii in desert. Stiu despre Mirodenie, dar nu o folosesc pentru a dobindi mai multa putere. Puterea de care au nevoie si-o iau din ei insisi. Aceasta este calea razboinicilor Fremeni. Civilizatia lor este una tribala, in care ritualurile – toate legate de apa – sint practicate cu unicul scop de a ramine in viata in infruntarea cu desertul. Trupurile mortilor sint golite de apa, caci apa lor apartine tribului. Apa este sfinta si nicio picatura nu trebuie risipita. Scuipatul este un semn de respect, iar lacrimile de durere varsate la inmormintare sint considerate cea mai mare cinstire adusa mortului. Sefia unui trib este o pozitie care nu poate fi cistigata decit invingind in lupta liderul actual. Aceia dintre Fremeni care-si pierd vederea sint parasiti in pustiu.

Fiind putini, din cauza conditiilor vitrege ale naturii, Fremenii nu-si permit un razboi intre triburi si nici sa-si consume energia ajutindu-i pe cei neputinciosi si asa sa puna in pericol, poate, viata celorlalti. Dupa o lupta, copiii cerceteaza trupurile celor cazuti si dau ultima lovitura razboinicilor muribunzi. Si aceasta este intreaga mila a Fremenilor. Traind intr-un loc al mortii, moartea nu le trezeste nicio emotie, dar visul despre apa le face inimile sa freamate.

Nascut pe o planeta acoperita de ape, Paul Atreides a inteles visul Fremenilor, iar Fremenii, judecindu-l prin prisma virtutiilor cele mai de pret la ei – loialitate, curaj, rabdare si spirit de combativitate – l-au intels, in felul lor simplu, pe Paul Atreides. Abilitatile mentale l-au transformat in subiect al adulatiei multora dintre Fremeni, insa Paul, in dublul sau rol de erou si de Mesia nu se simte confortabil. Bunul-simt, care i-a fost fost transmis de catre mama sa, Lady Jessica, ii spune ca oamenii trebuie sa se fereasca de eroi, ca trebuie sa invete din greselile lor si sa se bizuie pe propria lor judecata.

Cumplita a fost ciocnirea din finalul romanului dintre puterea izvorita din teama pe care s-au bazat Harkonnenii si puterea izvorita din loialitate si fanatismul religios ale Fremenilor. Dar si mai cumplita se arata a fi lupta dintre Paul Atreides, omul, si Paul Atreides, eroul. Daca si cum va implini Paul visul Fremenilor si ce deznodamint va avea lupta dintre om si erou, o lupta in care cistiga cine pierde, ne lasa Frank Herbert sa aflam in romanul urmator, al carui titlu este ‘Mintuitorul Dunei’.

Sursa: http://nemirabooks.ro