Ăştia vor să bage spaima-n Putin?

 Dorian OBREJA 

Scurt şi la obiect, prin extrase din titlurile apărute în presa internaţională şi din ţară.

La finele săptămânii trecute, secretarul general NATO declara, ritos, că „dacă Rusia foloseşte arme nucleare în Ucraina, vor fi consecinţe severe şi natura conflictului se va schimba fundamental”. Asta seamănă cu o situaţie în care unui copil obraznic i se cere să vină a doua zi cu părinţii, că aşa nu mai merge. În acelaşi cadru, a adăugat că „scopul fundamental al NATO este al descurajării nucleare şi, astfel, circumstanţele în care ar putea fi nevoită să folosească arme nucleare sunt extrem de îndepărtate”. De asemenea, a mai spus că „NATO va rămâne foarte vigilent n următoarele săptămâni, întrucât Rusia desfăşoară exerciţii militare”.  Aşadar, putem dormi în pace, are cine să vegheze pentru noi...

Cu câteva zile mai înainte, aflam, via „Financial Times”, că va exista un „răspuns convenţional din partea NATO dacă Moscova utilizează atacul nuclear”; continuând comparaţiile, asta e ca şi cum cineva ar trage un glonte în altcineva, iar acel altcineva ar riposta cu praştia.

Mai dăm vremea înapoi cu câteva zile, şi ne „ciocnim” de o altă declaraţie a aceluiaşi secretar general NATO, care zice că „Putin a început acest război, el trebuie să îl încheie”, adăugând, cu o bărbăţie şi un curaj greu de egalat, că „orice atac rusesc asupra infrastructurii NATO va declanşa un răspuns hotărât (să fie limpede!, n.m.) din partea alianţei”. Dovedind nu doar calităţi ce-l recomandă în fruntea alianţei, Stoltenberg emană şi o cugetare/predicţie adânc filosofică :”Ne aşteaptă o iarnă grea”; ori, se ştie, de la un matroz turnător (dacă vreţi, pe gât...), fost El Lider Maximo pe plaiurile mioritice, că „iarna nu-i ca vara”.       

Pe de altă parte, aflăm, dinspre Kremlin, <<că afirmaţiile lui Stoltenberg precum că „o victorie a Rusiei în Ucraina ar fi o înfrângere pentru noi toţi” reprezintă o confirmare a faptului că NATO este implicată în război>>. Asta da, dezvăluire a unui decret de-al lui Polichinelle!!!

Nici în ţara noastră nu lipsesc vorbitorii neînfricaţi, ca pisoiul ce căzuse într-un recipient cu lichid euforic, după care, dând ochii cu pisica, i-a mărturisit că nu face altceva decât să cureţe puşca (arma cu care, când lichidul i se urcase la cap, declara că intenţiona să-şi lichideze tradiţionalul inamic) şi să spună prostii. Primul e chiar locatarul principal de la Cotroceni, tot mai plin de sine (poate fiindcă, în culise, se zice că ar putea fi următorul secretar general NATO; în fond, de ce nu?, dacă nu veşnic perdant, Mircea cel Mic, a ajuns adjunct?). Îl urmează, îndeaproape, probabilul viitor premier din România, care şi el dă în calul de bătaie al momentului, în vremea scrierii acestor rânduri încă deţinător al portofoliului Apărării, singura voce rezonabilă, care şi-a permis să afirme că „negocierea cu Rusia este singura şansă a păcii”.

Pe când Putin face cam ce-i trece prin cap (dar, atenţie, este doar exponentul unui sistem sau grup; dispariţia sa nu ar rezolva nimic), avem de a face o criză de lideri în spaţiul vestic. La optzeci de anişori, Joseph Robinette Biden, în loc de a-şi creşte nepoţii, îi arată degetul (nu vă speriaţi, arătătorul) lui Vladimir şi-i spune, apropo de posibilitatea folosirii armei atomice: „Nu face asta!”, adăugând că „preşedintele rus este o persoană raţională, care a calculat greşit în mod considerabil”. În rest? Ce fac, oare, preşedintele Franţei, premierii Angliei şi Germaniei (asa cunoscuţi, încât nici nu-mi aduc aminte numele lor)?  A ajuns o caricatură de sultan să « facă jocurile »...