„Ne trebuie încă 15.000 de asistenți sociali, în toate serviciile, astfel încât să funcționăm la nivelul la care prevede legislația”

* dialog cu doamna prof. Roxana Necula, candidat PSD Iași pentru un mandat de senator în Parlamentul României

- Aveți o experiență profesională de peste două decenii în serviciile sociale, iar tocmai expertiza dvs mă face să cred că vom afla astăzi răspunsuri la această  problematică ce capătă o greutate aparte, an de an. Aș începe prin a vă întreba cât de eficientă este asistență socială în țara noastră?

- Asistența socială în țara noastră este pe un trend crescător și vizibil, în sensul pozitiv al meseriei, al serviciilor sociale pe care noi le oferim. Le punctezi de foarte multe ori și studenților mei despre cum a început asistența socială, că în vremea comunismului, la noi, nu am existat, ca și profesie. Și iată că, anul acesta, am împlini 20 de ani de când avem asistența socială organizată sub forma Colegiului Național al Asistenților Sociali, entitatea profesională ce ne apără drepturile profesionale și suntem, spunem noi, o meserie tânără, deși am existat dintotdeauna. Văd o evoluție pozitivă în asistență socială, în sensul că în trecut nu existau anumite tipuri de servicii, centre pentru anumite categorii, de exemplu victimele violenței domestice. Iată că, de câțiva ani, avem aceste centre foarte bine definite. Avem, din 2018, o lege care prevede ordinul de protecție, brățara electronică, tot felul de intervenții pentru victimele violenței. În același timp, centrele de plasament s-au desființat. Acum, sunt module de tip familial, acei copii trăiesc într-un mediu familial, există asistenți maternali care preiau acei copii abandonați și, încet-încet, asistența noastră socială se aliniază cu modelul european, chiar dacă am avem, să zicem, și piedici.

- La ce situații vă referiți?

- Spre exemplu, anul trecut, când a fost campania aceea cu „azilele groazei”, ne-a încetinit puțin ca și servicii, pentru că s-au impus mult mai multe reguli, avize etc., deși nu noi eram cei vizați, în mod special, ci alții care lucrau în domeniul privat și aveau anumite ONG-uri.

 

„Avem zone destul de descoperite, cu tinerii consumatori de substanțe stupefiante sau cea cu dependenți de jocuri de noroc, de internet etc.  Eu, în domeniul social, primesc foarte multe telefoane din partea părinților sau a specialiștilor, întrebând unde putem direcționa aceste cazuri, că sunt foarte puține ONG-uri, instituții specializate să ducă de la un cap la altul de cazuri”

 

- Protecția socială din România vs protecția socială din statele UE. Ce ne deosebește în mod special? Unde ne aflăm în acest moment, ca implicare, finanțare, legislație... sub toate aceste aspecte?

- Noi suntem, sub toate aceste aspecte, puțin mai în urmă. Așa este contextul... Suntem și aici, în Moldova, unde cazurile sociale au fost mereu numeroase, din cauza sărăciei, a consumului de alcool, și au fost mai mereu vizibile. Cazurile sociale - și am să fac o comparație, că am lucrat la un moment dat cu o fundație din străinătate, pe tema copiilor cu dizabilități - și a venit  un ministru al Sănătății din Suedia să ne țină niște cursuri. Și spunea domnia-sa că, la timpul respectiv, erau, cu 20 de ani în urmă față de serviciile sociale de la ei. Pe măsură ce a trecut timpul, dânsul a revenit în țară și a văzut că evoluăm. Da, începem să fim din ce în ce mai aproape de ei, pentru că beneficiem și de finanțare, dar și de implicarea civică.

- Sunt zone în care problemele persistă, ba chiar devin din ce în ce mai presante?

- Avem zone destul de descoperite, cu tinerii consumatori de substanțe stupefiante sau cea cu dependenți de jocuri de noroc, de internet etc.  Eu, în domeniul social, primesc foarte multe telefoane din partea părinților sau a specialiștilor, întrebând unde putem direcționa aceste cazuri, că sunt foarte puține ONG-uri, instituții specializate să ducă de la un cap la altul de cazuri, astfel încât să aibă și succes maxim. Apoi, sunt persoanele vârstnice... Asta ar fi o zonă în care noi am putea să lucrăm mai mult, de asemenea. Uitați-vă că populația României îmbătrânește, suntem din ce în ce mai puțin și din ce în ce mai în vârstă și atunci serviciile sociale pentru vârstnici se vor dezvolta. Eu chiar  le spun studenților să nu le fie frică, că vor fi locuri de muncă în domeniul social. Pătura de mijloc se subțiază și apare diferența aceasta între cei foarte bogați și cei foarte săraci. Oriunde în lume există servicii sociale, există cazuri sociale, nu există nicio țară care să nu aibă nevoie de astfel de servicii. Vorbeam cu un coleg care a muncit mulți ani în Anglia, unde lucra cu 12 cazuri de persoane, dar le lua din stradă și le punea pe picioare, mergeau la interviuri pentru locuri de muncă, cazare... Noi, din nefericire, lucrăm cu sute de cazuri.

- Asistentul social se ridică, la noi, la nivelul solicitat de această profesie. Este el pregătit pentru provocările tot mai numeroase și mai dificile din domeniu?

- La noi, asistentul social este un om care se descurcă în orice situație. Problema este că sunt mult prea multe cazuri și mult prea multe solicitări la numărul de asistenți sociali. S-a făcut o recenzare a forței de muncă în domeniu și s-a constatat, anul acesta, că din cei 12.000 de asistenți sociali din registrul Național al Asistenților Sociali, doar 4.800 profesează. Restul sunt foștii noștri studenți, absolvenți pe care noi i-am înscris gratuit în colegiu și figurează aici sau colegi care au ales, între timp, să lucreze pe altă zonă.

„La nivelul județului Iași, aproximativ 300 de studenți termină Asistența socială la cele patru facultăți de asistență socială din oraș. Însă, nu cred că sunt mai mult de 10-15 posturi de asistent social scoase, anual, la concurs!”

 

- Număr mic...

- Este un număr foarte mic! În plus, vârsta medie a profesiei este, undeva, la 40 de ani. Și mai e ceva... În urmă cu 4 ani a existat o campanie, la nivel național - „România se ridică în picioare pentru asistenţa socială'” - și atunci s-a mai făcut o recenzare a nevoii de muncă și s-a constatat că mai trebuie încă 15.000 de asistenți sociali, în toate serviciile, astfel încât să funcționăm la nivelul la care prevede legislația, corelate numărul de cazuri cu solicitările. La nivelul județului Iași, aproximativ 300 de studenți termină Asistența socială la cele patru facultăți de asistență socială din oraș. Însă, nu cred că sunt mai mult de 10-15 posturi de asistent social scoase, anual, la concurs!

- Deși, cum spuneați, numărul de cazuri este într-o permanentă creștere...

- A fost perioada cu COVID-ul, cu războiul din Ucraina, când au mai venit ONG-urile din exterior și au angajat asistenți social pe proiecte, dintre tinerii noștri. COVID e deja închis, încet, încet se termină și cu refugiații și se închide și această zonă. Deci, ar fi nevoie de mai multe posturi de asistent social, pentru a împărți munca echitabil, pentru că apare burnout-u în domeniul nostru și vedem că din ce în ce mai mulți colegi de-ai noștri încep să aibă probleme de sănătate, dar facem față, chiar și așa, facem față, încă.

- Dizabilități... Un cuvânt dificil de perceput, dar capătă el greutatea pe care ar trebui să o aibă și pe care o are, de fapt, în statele civilizate?  Sunt acoperite, în acest moment, nevoile de bază ale acestor persoane?

- În statele civilizate sunt acoperite în acest moment nevoile de bază ale acestor persoane. Eu zic că și la noi sunt din ce în ce mai multe servicii pentru persoanele cu dizabilități. Începând de la nevoile de bază pe care oferă statul, cu aceste pensii, încadrare în grad de handicap, partea financiară care este necesară e acoperită. Există tot felul de gratuități la care au acces aceste persoane, servicii oferite de instituții publice care sunt din ce în ce mai performante... Sunt tot felul de proiecte - chiar acum am văzut pe site-ul ministerului, un proiect prin care se va achiziționa tehnologie pentru persoanele cu dizabilități din toată România, astfel încât să aibă acces mai ușor la internet, la informații. Suntem de și aici în trend foarte crescător.

- Există discriminare, din acest punct de vedere? Ce putem face pentru a înlesni accesul acestor persoane la piața muncii? 

- Au existat cândva întreprinderile sociale, unde se angajau persoane cu dizabilități. Erau încurajați și angajatorii să angajeze cât mai multe persoane încadrate în grade handicap, fiind recompensați de stat. Acum doi, trei ani, colegii mei care aveau întreprinderi sociale au fost nevoiți să le închidă, să le schimbe statutul. Deci, s-a schimbat puțin legislația și nu mai sunt încurajați să încadreze persoane cu dizabilități, deoarece au devenit firmă și trebuie să facă producție. Iar o persoană cu dizabilități este puțin mai înceată și nu reușește. Și aici poate ar trebui să lucrăm mai mult cu încurajarea angajatorilor de a primi aceste persoane cu dizabilități în firmă, pentru că noi mergem spre incluziune.

 

„Am un copil care îmi spunea lucruri, căci știa și prețurile la droguri, în liceu, știau unde se consumă, când, ce, cine sunt dealerii din rândul elevilor... Se știe și e destul de gravă situația...”

 

- Percepția generală este aceea că statul nu dorește să se implice dincolo de rolul său de finanțator, nu dorește să devină un partener activ. Simțiți că sprijinul statului ar trebui să fie mult mai activ în problematica aceasta?

- Eu cred că este o percepție indusă puțin. De exemplu, Ministerul Familiei are o campanie referitoare la consumul de droguri - „Fără bariere” -, foarte bine primită în rândul tinerilor din țară. Vreau să vă spun că nimeni n-a făcut până acum în țara asta o campanie la un asemenea nivel. În general, ONG-urile fac lucrurile astea, dar iată că și ministerul a răspuns unei necesități. La fel, cu victimele violenței domestice s-au făcut foarte multe campanii de conștientizare a ceea ce înseamnă fenomenul și femeile încep să apeleze la serviciile de specialitate. Toată lumea spune că a crescut violența în România, dar violența a existat dintotdeauna, însă acum femeile încep să aibă curaj, după ce u văzut că există soluții, că poate sta într-un centru, poate să înceapă o altă viață, de alt tip.

- Putem vorbi de un trend periculos în privința consumului de droguri la nivelul județului Iași?

- Am un copil care îmi spunea lucruri, căci știa și prețurile la droguri, în liceu, știau unde se consumă, când, ce, cine sunt dealerii din rândul elevilor și e destul de gravă situația. Până la urmă, poate copilul meu sau copilul dumneavoastră ați avut grijă să-l protejați, dându-i foarte multe activități, fiind foarte atent în ce grupuri de influență este, dar sunt părinți care sunt foarte ocupați cu locurile de muncă, să-și câștige existența și atunci scapă de sub control acest aspect. Aici trebuie să intervină societatea, acei consilieri școlari, care sunt tot asistenți social la bază. În fiecare școală să existe un consilier școlar împreună cu echipa profesorilor. Este foarte important, deoarece de acolo pornim și vedem unde sunt problemele.

 

„Aș fi foarte încântată să se facă centre pentru agresori, să-i consiliem pe ei, să nu mai scoatem mama cu copiii din familie atunci când este criza foarte mare. Nu e normal să iei mama cu cinci copii, să o scoți din mediul ei, s-o aduci într-un centru și agresorul să rămână în casă!”

 

- Veți avea de lucru în Parlament...

- Eu, când am făcut pasul către politică și când am aplicat pentru candidatura la Senat, mi-am asumat. Îmi doresc să pot dezvolta cât mai mult componenta aceasta de servicii sociale, pentru că lucrez punctual, la firul ierbii, cu beneficiarii, știu despre ce vorbesc. Colaborez cu colegii mei de pe toate domeniile, cunosc problemele, dar este foarte important ca atunci când se face legislația, cea referitoare la specialitatea noastră, să fie și din rândul nostru reprezentanți.  Eu, de exemplu, pe violență domestică, aș fi foarte încântată să se facă centre pentru agresori, să-i consiliem pe ei, să nu mai scoatem mama cu copiii din familie atunci când este criza foarte mare. Nu e normal să iei mama cu cinci copii, să o scoți din mediul ei, s-o aduci într-un centru și agresorul să rămână în casă! Ar fi ideal ca, la nivel național, să existe centre pentru agresori. Să ducem agresorul acolo, ce e doar unul, să-i oferim consiliere psihologică și psihoterapie, astfel încât el să conștientizeze că nu-i normal să fie violent.

- Care ar fi prioritățile momentului în acest domeniu, în ce zonă arde mai tare, să spunem...?

- Fiecare zonă are priorități, de aceea trebuie să fim cât mai mulți, să ajungem să fim acolo, împreună, în Parlament și când va fi să se propună o lege, să ne putem exprima, punctual. Uite aici ar fi schimbările astea. Poate n-o să iasă toate propunerile, dar măcar încercăm!

(Comandat de Partidul Social Democrat – PSD, Organizația Județeană  Iași. Executat de Ziarul Evenimentul SRL, portal: www.ziarulevenimentul.ro, CMF: 11240017)