Cine ne păzeşte de otrăvurile din alimente?

Dorian OBREJA

După cum susţin tot mai mulţi specialişti (desigur, cu excepţia celor care, sponsorizaţi generos de companii cu interese în domeniu, au opinii exact contrare, devenind, astfel, complici la ceea ce nu e cu totul riscant a fi denumit drept un genocid), alimentaţia din ziua de azi este compusă de mâncăruri extrem de nesănătoase, ce conţin numeroase substanţe toxice, dăunătoare pentru cei care le consumă. Nu se ezită în a denumi aceste substanţe chiar „otrăvuri ascunse”, subliniindu-se rolul lor major în scurtarea duratei vieţii sau apariţia unor boli sau dezechilibre care de care mai grave, şi asta începând din primii ani ai existenţei. Printre cele mai incriminate produse sunt cele de tip fast-food sau semipreparatele, din ce în ce mai prezente în alimentaţia a tot mai mulţi dintre noi, fie din cauza lipsei de timp, fie din comoditate, dar, nu în ultimul rând, din pricină că, în mod sigur, în unele dintre aceste produse există şi substanţe care dau dependenţă. Privind ultimul aspect menţionat, un reputat nutriţionist explica fenomenul: substanţele respective determină ca, oricât am  mânca, să nu treacă senzaţia de foame, dimpotrivă, amplifică dorinţa consumului alimentului în cauză. Asemenea produse, adăuga nutrioţionistul, ajung să genereze un comportament compulsiv, precum la persoanele drogate.

Există teorii (nu neapărat ale conspiraţiei!) care acuză mai ales producătorii din Vest pentru a proceda în acest fel. Şi aici este locul să amintim de standardele duble din alimentaţie. Un studiu făcut acum şapte ani la o universitate din Cehia demonstrează că, deşi ambalajul era identic, calitatea aceluiaşi produs vândut în această ţară diferea cu mult de calitatea produsului similar comercializat în Germania!!! Aşa încât Cehia şi Slovacia (deocamdată) au iniţiat un demers privind eliminarea „calităţii duble” a substanţelor din alimente.

Cum acesta e un subiect mai amplu, voi încerca să revin asupra lui, oprindu-mă, de această dată, la aspecte de alt gen şi la studii făcute în ţara noastră. Unde amintirea celebrului „salam cu soia” pare o frumoasă şi oarecum nevinovată poveste pentru copii, în comparaţie cu cele ce se întâmplă acum.

Pleci târziu de la servici şi te gândeşti să iei ceva de mîncare, care să-ţi ia cât mai puţin timp pentru preparat/pus pe masă. Cele mai la îndemână alimente rămân, de exemplu, crenvurştii sau pateul. Pe primii îi fierbi câteva minute, pe cel de al doilea îl întinzi pe pâine şi...gata masa. Mai contează ce mănânci? Cum să nu?!

Unele dintre produsele pe care le găsim în magazine sub denumirea de „crenvurşti de porc” au în componenţă, de fapt, mai multă carne de pui, apă şi sare din belşug, precum şi, cu generozitate, aditivi alimentari (al căror număr variază, funcţie de producător, între 2 şi 11). Carnea de porc se regăseşte, în „crevurştii de porc”, în proporţie de 10-93 la sută. Tot unii crenvurşti mai conţin şi...bombe la adresa sănătăţii: acum câteva luni, a fost retras un asemenea produs, care avea, probabil pe post de bonus, bacteria Listeria Monocytogenes.

Trec, rapid, la pateul de pasăre. Potrivit aceloraşi surse, acesta ar conţine ficat de pasăre într-o proporţie cuprinsă între 15 şi 45 la sută; două treimi au aditivi alimentari (între 1 şi 9 E-uri); în 4 dintre cele 10 produse analizate, principalul ingredient era apa...

Dar problema principală e aceea că, în condiţiile existenţei atâtor otrăvuri şi nereguli, nimeni nu ne apără de ele. Deşi sunt sumedenie de instituţii, nenumăraţi oameni plătiţi pentru asta!