Complici la crimele de pe şosele

 Dorian OBREJA 

Situaţia nu e nouă, ceea ce agravează şi mai mult lucrurile, întrucât, fiind cunoscută şi neluându-se măsurile necesare, ea va continua şi în viitor.

Încă de prin 2012 (n-am mers mai înapoi cu investigarea) România ocupa primul loc între statele UE la accidente rutiere soldate cu morţi şi răniţi grav. Numai în perioada 1990 şi anul citat, peste 62.000 de oameni, iar pentru perioada următoare, o statistică arăta că, în fiecare zi, în ţara noastră, 5 persoane mor în accidente rutiere, aşa că bilanţul celor trei decenii de libertate trebuie să fie în jur de 100.000 de victime.

Alte cifre din aceeaşi statistică trimiteau la motive/cauze: peste 37 la sută dintre şoferii vinovaţi de accidente grave aveau vârsta între 16 şi 30 de ani (şi aici, teribilismul caracterizează tânăra generaţie);  conducerea fără permis (dintre care tinerii reprezentau 58 la sută); viteza neregulamentară – 53,9 la sută; depăşirile neregulamentare – 44,8 la sută; conducerea sub influenţa alcoolului – 39,8 la sută. Acum, în topul cauzelor, potrivit afirmaţiilor ministrului de Interne, s-ar afla indisciplina pietonilor, viteza, indisciplina bicicliştilor, neacordarea de prioritate pietonilor şi vehiculelor. Ce face poliţia? Potrivit aceluiaşi personaj, în 2019, a aplicat 929.000 de sancţiuni contravenţionale (sunt curios şi câte au fost achitate!). Nu ştiu care e situaţia cu adevărat pentru că, recent, parcurgând două rute (una de 1.000, alta de 400 km), aproape că n-am văzut la stradă pe cei care ar trebui să constate şi aplice sancţiunile sau să intervină după cum e cazul.

Ca să mă refer doar la Iaşi, conform datelor, aici au loc, zilnic, în medie, 135 de contravenţii şi între una şi două infracţiuni rutiere. Reacţia? În prima jumătate a anului, au fost date aproape 25.000 de sancţiuni contravenţionale şi au fost constatate sau sesizate 259 de infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere. Dar, de retras, au fost retrase doar 3.138 de permise. Foarte puţin, îmi permit eu să declar. Cred că aici e fondul problemei. Şoselele sunt mult prea pline de persoane – în ipostaza de conducători auto - care nu doar că nu au nicio treabă cu condusul, dar mai şi încalcă regulile, din inconştienţă sau teribilism. În fond, dacă cineva îşi cumpără maşină, statul nu e obligat să-i dea carnet de condus! Numai dovedind aptitudini, făcând o pregătire serioasă la o şcoală bine cotată şi luând examenul pe drept poţi deveni un conducător auto care să nu fie un pericol atât pentru el însuşi, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic. Doar că, şi pe acest traseu, ideal, există probleme. Anul trecut, la Iaşi, din cei 12.203 candidaţi care au susţinut examinarea pentru obţinerea permisului auto, numai 2.583 au fost admişi!!! 6 şcoli n-au avut niciun candidat admis, iar 15 asemenea unităţi au activat la limită. Toate acestea determină rămânerea Iaşului în coada clasamentului naţional al promovabilităţii la şcolile de conducere auto.

Legile sunt prea blânde, cei care constată infracţiunile sau aplică pedepsele – prea blânzi (şi acum poate fi văzută pe „sticlă” o vedetă de doi lei, care a ucis cu maşina 3 oameni şi a primit 4 ani cu suspendare!), cursurile se fac de mântuială, străzile nu fac faţă traficului, la care participă foarte multe autovehicule aduse din cimitirele de maşini din vest. Suficiente motive pentru a nu fi deloc optimişti în privinţa îmbunătăţirii situaţiei.