Dorian OBRAJA

Încep, aparent fără legătură cu titlul, prin citarea titlului unei ştiri, recent apărută în media: “Iaşul nu are niciun obiectiv cultural restaurabil prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă”. Constatare cu totul îngrijorătoare, având în vedere mulţimea obiectivelor de acest fel care ar avea nevoie urgentă de renovări, restaurări, consolidări etc.

Tristeţea generată prin lipsa Iaşului de pe o asemenea listă se adaugă uneia mai vechi, izvorâtă tot dintr-o absenţă, de pe altă listă, anume aceea a monumentelor incluse în patrimoniul mondial – adică a UNESCO. Abia acum se fac demersuri pentru ca  mănăstirea „Trei Ierarhi” să poată intra în rândul monumentelor amintite.

După cum notam – chiar trăgând semnale de alarmă, cum ar fi în cazul sculpturilor din Poiana cu Schit sau Biserica lui Cujbă din Poiana cu Cetate (ridicată în 1609) – se fac prea puţine sau deloc pentru păstrarea şi punerea în valoare a monumentelor şi altor obiective culturale, mai vechi sau mai noi. În schimb, se vorbeşte mult şi cu emfază despre atributul oraşului drept capitală culturală a ţării (cu toate acestea, aparent inexplicabil, picată, de două ori, în competiţie cu Sibiul şi Timişoara, la concursul de capitală europeană culturală!), ori “capitală istorică” (?) a României.

Continui cu o călătorie în timp pentru a cita din Titu Maiorescu: „forma fără fond nu numai că nu aduce niciun folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimiceşte un mijloc puternic de cultură (...) este mai bine să nu facem o şcoală deloc, decât să facem o şcoală rea...”.

Aplicaţia practică a acestei  teorii se poate regăsi, de minune, într-un subiect de mare actualitate Concret, este vorba de operaţiunea ce are drept finalitate o nouă identitate de brand a Iaşului, ale cărei rezultate au fost prezentate recent. Sunt şi opinii pro, şi opinii contra.

Iaşul merită foarte mult, ceea ce mă determină să mă alătur celei de a doua tabere. Ar fi fost obligatoriu să se organizeze un concurs – internaţional! – de proiecte, şi un juriu, poate tot internaţional, dar sigur competent şi obiectiv, să aleagă varianta cea mai valoroasă. În acelaşi timp, aş mai sublinia faptul că, în Iaşi, avem creatori şi firme în domeniu care au reuşite remarcabile (aş da doar exemplul logoului Antibiotice, foarte de impact), şi e mare păcat că nu s-a apelat la ei/ele.Aşa, putem comenta doar ceea ce ni s-a prezentat.

Logoul nu mi se pare că are nimic care să-l lege de Iaşi, putând, la fel de bine, să reprezinte Buhuşiul sau Dorohoiul. În special varianta în trei dimensiuni aduce aminte de nişte blocuri, iar acestea – de bulevardul din centrul oraşului, pe faţada blocurilor căruia, cu litere imense, scrie Independenţa...Alegerea numelui drept logo şi nu a optării pentru construirea unui simbol cred că este o eroare şi din punct de vedere al receptării acestui element de către străini, acestora fiindu-le mult mai accesibilă varianta Jassy .

La fel, sloganul „modelează timpul//shape time”, se poate aplica şi Clujului şi Braşovului, ca să nu mai vorbesc de o terminaţie, în limba română, total nefericită în combinaţie cu alte cuvinte .

Cât despre autocolantele cu mesaje (poezioare), mi-e aşa jenă de ele, încât am decenţa să nu le citez, sperând că sunt un accident şi nu o palmă dată unui oraş al poeziei!

Toate acestea şi altele mă determină să consider că ar trebui revenit ţo organizat un concurs precum cel mai sus descris.