Junghiul şi jărchinosul din educația ieșeană

 

Dan M.BREZULEANU

Hotărât lucru, la troaca cu lături educaționale servite cu de-a sila de Inspectoratul Școlar nu-i primit oricine.

Copilei britanice, cu origini românești, căzută recent pradă infatuării unor cocoșnețe cu statut de educatori naționali, i s-a găsit vina colosală de a-și fi dorit să adulmece tainele artelor la Iași.

Iar un domn inspector adjunct, îmbuibat cu racilele doctrinelor pe care le-a argățit cândva, de-a valma, a sorocit povestea adolescentei umilite cu scuipăturile regnului dominant de la Colegiul Băncilă.

Curier al apatiei care caracterizează sistemul educațional ieșean, insul în cauză, specialist în „activitatea de îndrumare şi control unităţi de învăţământ”, a considerat că e mai bine și la îndemână să îndese gunoiul sub preș, decât să-și pună în pericol laurii doctrinari pe care se odihnește de multă, de foarte multă vreme.

Am spus-o din capul locului, din chiar prima zi în care am aflat de acest caz, că nimeni nu va mișca vreun deget pentru a repara, moral, umilința copilei. Pentru niciunul dintre acești educatori arhaici n-a contat faptul că adolescenta a căzut, pentru a doua oară, într-o depresie din care o recuperaseră, cu o răbdare aproape falimentară, o armată de psihologi din Regatul Unit. Nimeni n-a sărit să repare situația; s-au unit, cu toții, în a săvârși răul cel mai mare posibil – omisiunea de a ajuta un semen. Și, înfăptuind răul ca pe un substitut al inteligenței lor, au mers până la capăt cu sforăriile.

Inspectoratul Școlar susține că se adeveresc faptele prezentate de cotidianul Evenimentul, dar nu găsește de cuviință să meargă mai departe. E suficient să arate cu degetul copila, uitând să amintească de cei vinovați, care rămân în antecamera pregătită eroilor educaționali. Ba nu! De fapt, Inspectoratul a menționat că echipa managerială actuală nu va mai candida la funcții, în viitor, dar nu-i vreo tragedie dacă se vor mai lăfăi o vreme în privilegii. „Când vom avea acolo o altă echipă managerială, vom putea vorbi și despre altceva”, a transmis Inspectoratul, cu o lipsă de respect care nu-mi dovedește altceva decât faptul că anumiți indivizi nu știu unde sunt adevăratele limite. 

Departe de a vorbi despre onoare ca despre unica oportunitate de a salva ce se mai poate salva din prea puțin fertila educație națională. Mai mult, nu cred că pedepsele curează, că însănătoșesc sistemul.

Nu era, poate, de nasul adjunctului inspectorului general să lase câteva cadre didactice cu mierea răzbunării pe buze tocmai de Crăciun! De fapt, funcția sa e una care se sprijină în totalitate pe gesturi, nu pe idei, iar la acest capitol apar sincope în aria protejată a inspectorului adjunct.

Un individ care plutește de când lumea pe o vestă de salvare doctrinară, care a umplut un CV cu 16 pagini de perfecționări și realizări, dar n-a ajuns ministru pentru simplul fapt că nu există încă un post care să acopere toate specializările sale în materie de management educațional, se preface că nu înțelege ce are de făcut! Se fasolește ca o madamă, dar stăpânește la perfecție doar arta răzbunării. El și managerul de la Băncilă.

Nimic n-ar trebui să ne mai mire. Junghiul și jărchinosul din educația ieșeană și-au făcut datoria!

Și nu uitați: în zadar ne căznim să descoperim noi drumuri, câtă vreme nu ştim cu adevărat cine ne călăuzește pașii! Iar dacă inșii aceștia sunt cei care ar trebui, în teorie, să ne educe copiii, cred că am eșuat și noi, puțin, ca părinți.