Noul guvern, în chinurile pre-facerii (II)

 Dorian OBREJA

Mai înţelege cineva ceva? Eu, unul, cu o experienţă de peste patru decenii (şi socialiste, şi capitaliste) în presă, mărturisesc a deveni, din ce în ce mai des, confuz, nedumerit, stupefiat. România ar trebui re-denumită: nu ţara tuturor posibilităţilor (a nu se confunda cu alta, având nume identic, dar unde definiţia teoretică are, pe deplin, acoperire în practică, mă refer, desigur, la S.U.A.), ci aceea a tuturor imposibilităţilor ce devin posibile!!!

După o criză politică (din păcate şi incriminant pentru autori şi complici, suprapusă peste una din sănătate şi peste alta, din economie), care a debutat pe 1 septembrie şi, care, se pare, va fi rezolvată abia după 11 săptămâni (care ne vor costa scump), s-au întâmplat lucruri care, în urmă cu nu multă vreme, ar fi fost considerate aberante. Astfel, se speră într-o majoritate care să asigure o guvernare stabilă – dacă nu pentru 7 ani, cum visează unii, măcar pentru 3 sau, în fine, până ce anumiţi politicieni şi anumite grupări de interese îţi vor atinge obiectivele (să nu mă întrebaţi despre ele, căci nu risc să le divulg, sistemul mafiot având metode de a reduce la tăcere sau a se răzbuna cum nu vă închipuiţi). Majoritate alcătuită din două partide care, până mai ieri, păreau a fi expresia cea mai grăitoare a două linii paralele, adică din acelea ce nu se pot întâlni vreodată, ba mai mult, erau în relaţii de duşmănie extremă.

Tot din domeniul teatrului absurdului fac parte cele două simulări de tentative de a face noi guverne. Absurd, pentru că nu-şi închipuia nimeni că minusculul USR-PLUS poate da premier şi face executiv, dirijând „mastodonţii” PSD şi PNL. Absurd, pentru că nu-şi închipuia nimeni că şi mai minusculul (la figurat) Ciucă va reuşi să ajungă prim-ministru a unui guvern fără susţinere majoritară. Şi absurdul continuă, nu disperaţi, în caz că sunteţi fani ai genului: după ce generalul rezervist a înălţat steagul alb (şi-a depus mandatul) cu o zi înainte de bătălie (prezentarea în Parlament), cine credeţi că a fost desemnat, azi, pentru funcţia de premier? Tot el!!! Ba, încă, pe vremuri ce ar impune austeritate, cu şi mai multe ministere decât anteriorul, să ajungă câte o bucată de ciolan la toată lumea. PSD ar urma să aibă 9 portofolii, PNL – 6, iar UDMR – 3 (cifrele nu corespund deloc cu procentele obţinute la alegerile legislative, dar cine mai ţine seamă?). Ar putea fi vicepremieri Sorin Grindeanu şi Kelemen Hunor, iar printre miniştri am putea întâlni figuri cunoscute/controversate/contestate/neafirmate, precum Adrian Câciu, Titus Corlăţean, Vasile Dâncu, Alexandru Rafila, Gabriela Firea, Radu Popa, Alina Gorghiu, Cătălin Predoiu, Lucian Bode, Bogdan Aurescu, Cristian Buşoi, Daniel Cadariu, Robert Sighiartău, Tancsoz Barna şi Cseke Attila.

Va fi acesta guvernul care va reuşi să scoată ţara din criză? Va fi linişte şi pace între cele trei partide constituente? Va fi înţelegere – căci se pare că aici este fondul problemei – între palatele Cotroceni şi Victoria? E greu, dacă nu imposibil de dat răspunsuri ferme în acest moment, tocmai ţânând cont de răsturnările uluitoare, aiuritoare de situaţii din ultima vreme...

Locatarul principal de la primul palat amintit pare a fi optimist, afirmând că „e bine că am ajuns în faza asta” (aş sublinia că poate fi bine, dar nu suficient). La fel de optimist se arată şi potenţialul premier Ciucă, precum şi liderul PSD, care a declarat, ritos, că „s-a terminat cu instabilitatea politică”. De amintit că PNL va avea premierul pentru următorul an şi jumătate, urmând ca, apoi, să se aplice sistemul de „rotativă”, locul lui fiind luat de un reprezemtant al PSD. Atunci – dacă nu mai devreme – criza şi-ar putea arăta iar colţii, muşcând adânc şi irecuperabil din liniştea şi stabilitatea ţării. Deocamdată, e marţi; premierul desemnat a afirmat că „sperăm ca de joi să ne apucăm serios de treabă”. De bună credinţă fiind, îmi doresc să se întâmple astfel, dar îmi permit să păstrez o rezervă. Am auzit prea multe declaraţii şi vorbe (multe dintre ele total antagoniste) în ultima vreme, pentru a fi pe deplin convins că, de acum înainte, vom vedea şi fapte care să materializeze promisiunile şi angajamentele...