Politicieni incompetenţi = ţară săracă şi bolnavă

 Dorian OBREJA

„Sărăcia unui popor este cea mai cruntă pedeapsă pentru prostia lui”, iată o afirmaţie pe cât de dură, pe atât de adevărată, care, se pare, ar aparţine fostului preşedinte american Ronald Reagan.

Pentru că mie, de regulă, îmi plac lucrurile limpezi, aş nuanţa afirmaţia de mai sus. În primul rând, adăugând la „sărăcie” şi sintagma „starea de sănătate”. În al doilea rând, precizând că prostia poate fi privită/interpretată drept pedeapsă atunci când se manifestă în momente-cheie, cum ar fi alegerile (mai ales legislative şi prezidenţiale= dintr-o ţară. Altfel, în condiţii obiective, e greu de aplicat afirmaţia la popoarele unor ţări situate în zone muntoase, aride, sau deşertice; deşi, dar asta e altă poveste, multe persoane din Afganistan sau state din Orientul Mijlociu câştigă sume fabuloase de pe urma drogurilor sau petrolului, dar e vorba de persoane, nu popoare...

În fine, să-i las pe alţii în pace şi să revin la oile noastre – dar nu fără a ce compara cu ale altora!

La întrebarea, adresată oricum de pe glob în momentul de faţă, „care este cea  mai gravă problemă cu care se confruntă omenirea actualmente”, e de bănuit că marea majoritate ar răspunde „pandemia de coronavirus”. La întrebarea următoare – „care e una dintre căile cele mai sigure de combatere/stopare a pandemiei ?”, poate nu chiar cu aceeaşi majoritate, răspunsul va fi „vaccinarea”. Acest răspuns este susţinut şi clamat, de altfel, de cei mai mulţi specialişti în domeniu şi medici.

Păi atunci, dacă e aşa, de ce, iarăşi, în ţara noastră lucrurile trebuie să fie percepute şi făcute altfel?

Încă de acum vreo lună, prestigioasa agenţie de presă AFP informa că „jumătate din populaţia UE este imunizată împotriva covid-19”, dar şi că „România ocupa penultimul loc în topul ţărilor cu populaţia vaccinată” (abia în septembrie s-ar fi ajuns undeva la 30 la sută; Malta are peste 74 la sută...). Repet întrebarea: de ce? Pe deplin cinstit, trebuie să spun că este şi vina oamenilor. Dar, în fine, ei nu au responsabilităţile şi puterile politicienilor, care ar fi putut, dacă ar fi vrut, inclusiv prin exemplul personal, să motiveze şi să mobilizeze românii în a merge la centrele de vaccinare. Numai că, aşa cum nu au fost în stare să motiveze şi mobilizeze la alagerile legislative din decembrie anul trecut (când s-a înregistrat un absenteism-record), când promiteau râuri, ba chiar fluvii de lapte şi miere, cu atât mai puţin şi-au propus şi reuşit în subiectul pandemiei, fiind preocupaţi, mai la toate partidele, de alegerile interne. Aceasta s-a adăugat incompetenţei. În mod normal, după alegerile parlamentare de anul trecut, trebuia să guverneze un cabinet de tehnocraţi, până trecea pandemia. Ţi-ai găsit?   

În afara chestiunii legate de vaccinare, dar în directă conexiune cu aceasta, mai este un  aspect de reţinut. În foarte multe ţări, deşi numărul infectărilor zilnice este mult mai mare ca la noi, numărul deceselor este mult mai mic. Iată câteva exemple: Germania – 8.901, respectiv 63, Franţa 7.373, 66; să adaug, ca grăitor pentru raportul infectări/victime, Marea Britanie, cu 32.651 şi 178. Asta nu poate să însemne altceva, în opinia mea, decât că, în ţările respective, sistemul medical e mai performant, dat fiind că politicienii de acolo au alocat bugetele necesare acestui domeniu. Dacă mai amintesc şi de exodul a zeci de mii de medici şi cadre medicale medii din România spre Occident (din motive obiective, materiale), aproape că avem tabloul complet al momentului. Pe baza acestuia, putem prefigura un viitor deloc dătător de speranţe!