Postelectoral: între blestem și bâlci

 Dorian OBREJA

Realitatea nr.1: deși a trecut o săptămână de la desfășurarea alegerilor (comasate) locale și europarlamentare, autoritățile competente nu au prezentat încă rezultatele finale. Potrivit unui comunicat, până joi, 13 iunie, se încheiase procesul de centralizare și de validare a voturilor doar în 9 din cele 41 de județe, situație fără precedent în România. Iar această situație, trebuie subliniat, dă măsura incapacității organizatorice a întregii clase politice din România, întrucât toate partidele au fost implicate în procesul electoral.

Realitatea nr.2: deși rezultatele alegerilor – fie ele și parțiale – sunt exprimate în cifre (adică în ceva care nu are cum să fie interpretat), constatăm că mai multe formațiuni politice se consideră câștigătoare, pe criterii care de care mai subiective. Aceste ”victorii” sunt trâmbițate cu aplomb, de dimineață până seara, și, dacă ne-am fi  aflat în urma unor alegeri parlamentare, ne-am fi trezit cu o mulțime de partide clamându-și dreptul la a guverna.

În mod cu totul și cu totul regretabil și reproșabil, alegerile din 9 iunie au fost și sunt percepute & tratate de către formațiunile politice nu drept momente electorale în urma cărora să se înregistreze progrese în parcursul comunităților și a întregii țări, ci prilej de a se împăuna cu propriile merite (chiar dacă acestea nu există) și de a-și clama drepturile rezultate (în mod subiectiv și iluzoriu).

Din păcate, ”tonul” unor asemenea comportamente este dat chiar de voci din interiorul alianței aflate la guvernare, care a reușit să asigure, din 25 noiembrie 2021, indicatori de prosperitate, predictibilitate și liniște. Nimic mai neplăcut decât imaginea unor parteneri care, până mai ieri braț la braț, încearcă azi să-și renege perioada de parteneriat și să reproșeze câte-n lună și-n stele fostului aliat.

Se știe prea bine ce încărcătură de adevăr au spusele conform cărora ”cine nu învață din istorie riscă să o repere”. Aduc aminte că, în istoria recentă, cele două partide aflate azi la guvernare au mai fost aliate. În 2011, lua ființă USL, ce obținea, la alegerile parlamentare din  2012, un scor ce nu mai era de comentat – 60 la sută - și, cu toate acestea, în 2014, se desființa. Nu aș vrea să cred câtuși de puțin în posibilitatea unui blestem-similitudine 2011-2014 cu 2021-2024!

Ce se întâmplă și de ce în interiorul alianței între social-democrați și liberali e mai complex și merită o analiză mai în detaliu, drept care voi reveni.

Trecând la celelalte formațiuni (mai mult sau mai puțin) politice, e de remarcat că acestea se situează, din propria voință, urmare a propriului comportament, și mai mult sub semnul bâlciului.

Liderul unui așa-zis partid ce abia a adunat 15 la sută la europarlamentare și undeva pe la 8 la sută la locale anunță, triumfalist și mincinos, că ”am obținut un scor istoric, suntem la peste 20%; o să-i mâncăm pe pâine!”. La alții, e și mai și, dar numai conform declarațiilor:”Să știți că partidul nostru conduce, este mai sus decât PSD și PNL, care nu mai au măcar 10%”. În rândurile unui partid, ce tocmai s-a prăbușit spectaculos, nu prăbușirea este  subiect de preocupare, ci alegerea unui nou șef și, mai ales, desemnarea unui prezidențiabil. Președintele altui partid anunța, imediat după încheierea votării, că acesta va trece pragul electoral de 5%; așa s-a și întâmplat, deci lucrurile erau aranjate, nu?

Parafrazând, avem o scenă politică tristă, plină de umor...