Războiul actual, decont al WWII şi combustibililor
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
Ca să parafazez o zicală mai veche – şi verificată în nenumărate rânduri! -, aş putea spune că, dacă îi dai nas lui Ivan, el intră în spaţiul ucrainean...
Să o luăm pe firul istoriei, pornind chiar de la o aniversare a acestor zile, şi anume Ziua Victoriei. Pe 7 mai 1945, generalul german Jodl a semnat actul de predare al Germaniei, capitularea urmând să intre în vigoare pe 8 mai, la ora 23.01. De amintit că, din partea aliaţilor, actul a fost semnat de un general american şi unul sovietic. Pe 8 mai, la ora 15, Trumanm Churchill şi De Gaulle au anunţat oficial victoria; anunţul acesteia însă, din cauza diferenţei de fus orar, a ajuns în URSS abia pe 9 mai. În afară de această întârziere, Stalin a fost înfuriar şi de neîndeplinirea dorinţei sale ca actul să fie semnat în capitala Germaniei, ocupată deja de Armata Roşie. De aceea, pentru a i se face pe voie, actul capitulării a fost repetat, pe 9 mai, la ora 00,16, la Berlin, feldmareşalul Keitel, şeful Statului Major al Wermachtului, semna din nou. Încă de pe atunci, devenea clară ruptura dintre sovietici şi ceilalţi aliaţi. Iată motivul pentru care, şi acum, Ziua Victoriei este celebrată pe 8 în vestul Europei, şi pe 9, în Rusia. Şi, încă de pe atunci, devenea clară ruptura dintre
Dar, până la momentul final al celui de-al doilea rărboi mondial, mai sunt câteva care merită a fi amintite, drept argumente pentru parafraza de mai sus.
Pe 17 septembrie 1939, URSS a invadat circa jumătate din Polonia (la înţelegere cu nemţii, care deja ocupaseră cealaltă jumătate).
Pe 30 noiembrie acelaşi an, s-a declanşat invadarea Finlandei de către URSS.
Pe 15 şi 16 iunie 1940, URSS a invadat Lituania şi, respectiv, Estonia şi Letonia.
Pe 28 iunie, tot 1940, URSS a adresat un ultimatum României, prin care i se cerea, în termen de 4 zile, cedarea unor teritorii – Basarabia şi nordul Bucovinei, în caz contrar urmând să se declanşeze război. De notat că unele părţi din aceste teritorii aparţin şi astăzi Ucrainei, care continuă ilegalatea şi samavolnicia sovietică atunci când îi convine.
Alte momente din istorie, ceva mai apropiate de zilele noastre.
În octombrie 1956, URSS a efectuat o intervenţie militară în Ungaria, cu scopul de a pune capăt revoluţiei izbucnite acolo.
În august 1968, URSS şi unii dintre aliaţii săi (mai puţin România) au ocupat Cehoslovacia, pentru a stopa reformele iniţiate de conducerea acestei ţări.
În 1979, URSS invadează Afganistanul, din dorinţa de a proteja regimul de acolo, pro-sovietic.
În 1992, are loc războiul moldo-rus (conflictul armat din Transnistria).
În 1994, respectiv 1999, Rusia a invadat Cecenia.
În 2008, Rusia declanşează un război cu Georgia.
În 2014, Rusia le ia înapoi ucrainenilor Crimeea, pe care le-o făcuse cadou în 1956.
După cum se vede, pe de o parte, URSS, apoi Rusia, au fost mereu implicate în conflicte armate, încercând, probabil după modelul american, să fie un soi de jandarm, dacă nu mondial, măcar regional, care să-i apere interesele. Pe de altă parte, şi reacţiile internaţionale la aceste conflicte/invadări ori au lipsit cu desăvârşire, ori au fost extrem de formale. În timpul celui de-al doilea război mondial, pericolul german era considerat mai mare decât cel sovietic, apoi a urmat perioada împărţirii sferelor de influenţă. Care sfere, acum, s-au cam întânit pe teritoriul Ucrainei.
De adăugat şi faptul că mare parte din Europa s-a lăsat la mâna ruşilor în privinţa aprovizionării cu petrol şi gaz metan.
Însumate, cele două elemente constituie un decont ce trebuie achitat!
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau