Relaxarea prematură – o măsură imatură

 

Dorian Obreja

 

Iniţial, plănuiesem ca titlul acestor rânduri să fie o parafrază/antitetică la o cunoscută zicere, şi anume „mai bine sărac şi sănătos, decât bogat şi virusat sau decedat!”. Mi-am revenit, însă, spunându-mi că, în asemenea situaţii precum este cea pe care o traversăm, nu prea e loc de umor, nici amar, nici negru. Deşi titlul cu pricina ar fi avut pe deplin acoperire în realitate, convingerea mea fiind aceea că presiunile economice, mână în mână cu cele politice, sunt acelea care au ajuns să prevaleze asupra raţiunilor privind sănătatea.

E necesară o scurtă retrospectivă a unui interval recent de timp: în luna aprilie, numărul amenzilor date pentru nerespectarea regulilor instituite prin starea de urgenţă a fost de 203.387, iar cuantumul lor, de aproape 500 milioane lei – ceea ce făcea reputatul post BBC să afirme că suma egala impozitul pe profit încasat de stat în luna februarie! Să reţinem: peste 200.000 de persoane au încălcat legi impuse de o situaţie de excepţie. Mai recent, adică pe 1 mai, zi tradiţională de ieşit la mici şi bere, alte mii de amenzi, aplicate pentru „respectarea” tradiţiei, dar nerespectarea legilor; aflăm din presă, de exemplu, că un grup de 9 persoane de etnie romă, din judeţul Olt, „a ieşit să petreacă în natură, au încins grătarul, au început să asculte manele la maximum şi chiar au ţinut să facă şi un live pe o reţea de socializare”. Petrecăreţii au fost trimişi la casele lor şi li s-au aplicat amenzi de circa 80.000 lei. Teoretic. De fapt, aici e o problemă generală: chiar şi suma uriaşă, mai sus amintită, e, în cele mai mult cazuri, pe hârtie. Rămâne de văzut dacă banii vor fi şi colectaţi, ceea ce înseamnă abia în al doilea rând pagubă pentru stat, dar, în primul rând, obişnuirea unora de a comite contravenţii (sau chiar infracţiuni!), fără a plăti, cu bani sau puşcărie, pentru faptele comise.

Dacă asemenea lucruri s-au întâmplat/se întâmplă înainte de 15 mai, când s-ar putea da „liber” la relaxare, nici nu vreau să-mi închipui care vor fi bilanţurile – contravenienţilor, amenzilor, dar, mai ales, al victimelor „colaterale”, adică a celor infectaţi şi, eventual, ulterior, decedaţi, ca urmare a inconştienţei altora şi permisivităţii autorităţilor – începând cu instituţia prezidenţială, executiv şi administraţiile locale.

Atâta timp cât în ţara noastră numărul celor infectaţi şi al deceselor este în creştere, ar trebui să urmăm exemplul Japoniei, al cărui premier a declarat că tinde spre extinderea stării de urgenţă cu aproximativ încă o lună. În loc de asta, se copie modelele oferite de alte ţări, ai căror lideri şi politicieni, aflaţi în solda oamenilor de afaceri, procedează la relaxare ca nu cumva bogaţii să nu mai aibă profit sau chiar, (Doamne fereşte pentru campaniile electorale!) să dea faliment.

Ţin să subliniez: convingerile exprimate mai sus nu sunt subiective. Dovada cea mai bună, este confirmarea lor de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii – care avertizează că „relaxarea prematură a restricţiilor ar putea duce la o revenire mortală a pandemiei”, sau de către prestigioasa revistă de ştiinţă „The Lancet”, care publică un studiu prognozând un al doilea val de Covid-19 dacă va avea loc relaxarea prematură a izolării populaţiei.

Dacă, în ciuda acestor avertismente, România va urma exemplele negative, în cazul unei catastrofe, vom şti cine sunt vinovaţii. Care vor trebui să plătească!