Dorian OBREJA

În mod firesc, după cele întâmplate duminică la vot, câțiva lideri politici (plus strategii și apropiații lor) ar trebui să demisioneze, din cauza rezultatelor catastrofale obținute de ei drept candidați. Dar demisii ar trebui și la baza unor partide, pentru că membrii nomenclaturii locale a acestora nu a mobilizat suficient electoratul, ajungându-le că fuseseră ei aleși în vară. Deja Ciolacu și-a anunțat demisia, urmând Nicolae Ciucă.

Tot firesc, din aceeași  cauză, firmele/institutele de sondare a opiniei publice ar trebui să intre în faliment, din cauza previziunilor total eronate.

Iar firesc, analiștii și comentatorii care au făcut profeții ce nu s-au materializat ar trebui să se auto-suspende o perioadă de timp, fiindcă e mare probabilitatea că părerile lor, drept vectori de opinie, să fi contribuit la o prezență insuficientă la vot; ca urmare, doar puțin peste jumătate dintre români au pus ștampila, ceea ce generează discuții privind legitimitatea și reprezentativitatea celor calificați pentru finală. Făcând parte din această breaslă, am profețit și promovat o variantă cu totul originală, concretizată în continuarea coaliției aflate acum la guvernare, ceea ce ar fi garantat stabilitatea, predictibilitatea și prosperitate.

Pentru a avea o imagine cât mai edificatoare asupra tabloului rezultat poate ar trebui să ne îndepărtăm de România și să privim lucrurile așa cum le vede presa străină: ”candidatul pro-rus a câștigat neașteptat” (HuffPost); ”un candidat pro-rus a creat surpriza” (TF1); ”un candidat extremist șochează liderii” (BBC); ultima formula e utilizată și de Al Jazeera; ”un extremist de dreapta, vehement critic al NATO” (Reuters); ”criticul de extremă-dreapta privind ajutorul Ucrainei” (Kiev Independent); ș.a.m.d., totul în aceeași notă în toată lumea, cu excepția Rusiei - ”candidatul care consideră că apartenența la NATO nu poate garanta securitatea României, pledând pentru o alianță cu Rusia” (Ria Novosti).

Percepția externă este una care contează poate la fel de mult, dacă nu și mai și, decât cea internă; dacă ar fi să presupunem că personajul va recidiva în turul II, ajungând președinte, vom fi la fel de agreați precum e Victor Orban, de exemplu, devenind o ”oaie neagră”, ceea ce va crea un lanț nesfârșit de probleme, atât în plan politic, precum și în cele economic, militar etc.  

Plasarea unui asemenea personaj pe primul loc, cu peste 22%, într-un fel cu totul neașteptat și brusc,  pe fondul unei campanii în care a fost ca și inexistent în media clasică, precum o fantomă, este de natură să nască întrebări. Să fie rezultatul expresia respingerii de către cei care au votat (dar și de către mulți care au absentat!) a clasei politice actuale? Plecându-se de la generala definire drept o ”victorie Tik-Tok”, ne putem gândi, cu tristețe și compasiune (poate și cu un început de teamă), la scăzutul nivel al fanilor acestei rețele? Este posibil - și la asta instituțiile abilitate trebuie să răspundă în 24 de ore! – ca să fi acționat boții și trolii cei atât de invocați în ultima vreme? S-ar fi putut întâmpla ca o forță exterioară să fi intervenit și manipulat (interesant este că, odată cu începerea campaniei electorale, propaganda rusă a scăzut foarte mult nivelul ”zgomotului”, parcă spre a-și proteja preferații)?

Speranțele sunt că în al doilea tur, partidele tradiționale vor încerca și reuși să-și unească și urnească votanții. Altfel, vor decide mutanții!