Prof. dr. Florin Mitu: „A gândi pozitiv este un element cheie pentru un medic”

 Prof. dr. Florin Mitu face parte dintre creatorii şcolii cardiologice ieşene moderne. Cu multiple stagii medicale de perfecţionare efectuate în Elveţia şi Belgia, s-a axat pe diagnosticul corect al bolilor cardiovasculare, dar mai ales pe prevenţia şi recuperarea cardiovasculară a acestor pacienţi. A terminat facultatea în 1986, cu media 10, fiind şef de promoţie, dar nu s-a lăudat nicio clipă cu realizările sale.

Este medic primar de Medicina Internă şi Cardiologie şi specialist în recuperare medicală. Totodată, el este şi şeful Clinicii de Recuperare Cardiovasculară a Spitalului de Recuperare din Iaşi şi profesor universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, pe disciplina Semiologie medicală. Are, de asemenea, competenţă în ecocardiografie, din 2014 este profesor habilitat şi din 2005 e Fellow al Societatii Europene de Cardiologie. Are peste 250 lucrări publicate şi peste 30 cărţi sau capitole de carte de specialitate, dar şi multe hobby-uri între care se numără sportul, muzica clasică, lectura şi călătoriile.

Spune că Medicina a fost pentru el dragoste la prima vedere şi că firea lui calmă şi optimistă, dar şi calitatea de a fi aproape de pacienţi nu numai fizic, ci şi cu sufletul, l-a îndreptat spre această meserie. 

Despre recuperare cardiovasculară, factorii de risc în bolile cardiovasculare şi ce trebuie să facem ca să ne protejăm inima de evenimente nefericite, dar şi despre alte lucruri interesante, dr. Florin Mitu a avut plăcerea de povesti în cadrul unui interviu acordat reporterilor „Evenimentul Regional al Moldovei”

- Domnule doctor, de regulă, majoritatea medicilor cu care am avut onoarea să interacţionez au ales Medicina fiindcă au avut în familie membri sau chiar părinţi care s-au îndreptat spre acest domeniu şi de acolo au moştenit pasiunea aceasta. Dumneavoastră nu aţi avut pe nimeni în familie de profesie medic. Totuşi, de unde această pasiune?
- Încă din liceu îmi doream să ajut oamenii şi cred că acest lucru m-a făcut să mă gândesc la această oportunitate, de a urma Medicina. Pe de altă parte, citeam foarte mult în perioada aceea cărţi despre medici celebri, despre chirurgi cardiovasculari. Îmi amintesc de profesorul Barnard (Christian Barnard, n.r.), care tocmai făcuse primul transplant cardiac şi m-a impresionat această posibilitate de a da viaţă unor persoane care sunt, să spunem, în situaţii deosebite din punct de vedere cardiac. Cred, pe de o parte, că dorinţa de a ajuta oamenii m-a convins să dau la Medicină, dar şi faptul că aici este nevoie deosebită de comunicare cu pacienţii şi cred că am această calitate de a fi în apropiere de pacienţi fizic, dar şi cu sufletul. Medicina a fost o dragoste la prima vedere, pentru că singur m-am apucat de citit cărţi de medicină, dar şi firea mea mai calmă, mai optimistă, o fire tonică, perseverentă, mi-a dat o bucurie de a fi alături de pacienţi. Sunt şi acum pacienţi care vin şi îmi mulţumesc că pe lângă modul profesional de a-i trata, am calitatea de a vorbi cu ei, de a intra în problemele lor şi de a da un gând bun, pentru că a gândi pozitiv este un alt element pe care un medic trebuie să-l aibă. Trebuie să le dai o speranţă în funcţie de boala pe care o au, dar trebuie să plece de la tine cu încredere şi cu dorinţa de a participa şi ei la însănătoşire, pentru că dacă omul nu crede în şansa de a se însănătoşi sau de a ameliora afecţiunea pe care o are, nu are întotdeauna o evoluţie bună. Contează mult şi tonusul lui. Pe lângă medicaţie, tratament şi urmărire, contează şi această legătură între medic şi pacient.

„Dacă eşti hotărât şi mergi perseverent spre o direcţie clară, ai rezultate foarte bune”

- De-a lungul timpului, aţi urmat diverse stagii de pregătire în Belgia şi în Elveţia. V-a trecut vreodată vreun gând de a rămâne să profesaţi acolo?
- M-am gândit puţin la acest aspect şi am avut o oportunitate. Când am fost în Elveţia mi s-a propus acest lucru, dar atunci era născut numai un copil şi mă gândeam totuşi că este greu să pleci cu un copil mic, şi am optat pentru a rămâne în România şi pentru a continua activitatea la Spitalul de Recuperare. Şi cred că nu a fost rău, pentru că dezvoltarea ulterioară mi-a confirmat că dacă eşti hotărât şi mergi perseverent spre o direcţie clară, ai rezultate foarte bune. Eu am continuat atât personal, cât şi ştiinţific, pe domeniul recuperării cardiovasculare şi pot să spune că în prezent am adus clinica pe care o coordonez de mai mulţi ani, la nivele de standard europene, atât în ceea ce priveşte dotarea, cât şi pregătirea echipei. Lumea ştie deja că la Iaşi există o clinică de elită în ceea ce priveşte recuperarea bolilor cardiovasculare.
- Deci nu aveţi regrete că nu aţi rămas în altă ţară...
- Nu, nu-mi pare rău şi cred că este nevoie de medici buni în România, dornici şi pasionaţi de a face Medicină, de a ajuta pacienţii. Eu sfătuiesc şi tinerii care doresc să rămână aici şi le spun că sigur sunt oportunităţi, numai că trebuie să le caute.
- Sunteţi şeful Clinicii de Recuperare Cardiovasculară de la Spitalul de Recuperare din Iaşi. Ce înseamnă, pe înţelesul tuturor, „recuperare cardiovasculară”? Ce presupune asta?
- Recuperarea cardiovasculară abordează comprehensiv un bolnav care a avut un eveniment cardiovascular, fie că vorbim de un pacient care a fost operat pe inimă, care are un stent sau care a suferit un infarct miocardic. Ceea ce este important este să prevenim alte evenimente cardiovasculare. Şi este nevoie pentru asta de o echipă complexă formată din cardiolog, nutriţionist, psiholog, dietetician, kinetoterapeut.
- Deci dumneavoastră îi ajutaţi pe pacienţi să nu mai ajungă din nou într-o situaţie urâtă, la un eveniment cardiovascular, să spunem aşa...
- Da, cam cu asta ne ocupăm.
- Există o anumită medie de vârstă la care bolile de inimă apar mai frecvent?
- Bolile de inimă apar în general la persoanele care au şi factori de risc. Fireşte că sunt şi boli genetice, dar vorbim aici de cele dobândite. Cei care au factori de risc, obezitate, fumat, sedentarism, diabetul, care trebuie şi el echilibrat, sunt predispuşi, indiferent de vârstă. Şi trebuie corectaţi aceşti factori, iar cei cărora au avut un eveniment, ca să nu mai aibă, eu le spun mereu un număr de telefon uşor de ţinut minte: 035140530. 0 înseamnă să nu fumăm, 3 - să facem trei kilometri de mişcare pe zi, 5 - să avem cinci porţii de crudităţi pe zi; 140 - să nu depăşim tensiunea sistolică 140; 5 - să nu depăşim colesterolul 5 miliomoli, 3 - să nu depăşim colesterolul LDL 3 şi 0 - să nu avem greutate în plus, să nu avem diabet. Este un număr al prevenţiei, un număr care poate salva viaţa şi este bine ca oamenii să se ţină de el, de respectarea lui.
- Am observat că alcoolul nu a fost inclus în acest număr al prevenţiei. E vreun motiv anume?
- Nu a fost inclus pentru că alcoolul poate fi şi un factor de protecţie, dar şi un factor de risc. Dacă îl consumăm în cantităţi foarte mici şi, mai ales, dacă nu avem o boală care să interzică consumul de alcool, se poate consuma şi poate fi un factor de protecţie. Ghidurile recomandă cam 30 de mililitri de alcool la bărbat şi 20 de mililitri la femeie, pe zi, dacă nu sunt aceste contraindicaţii. Asta înseamnă un pahar sau două de vin roşu pentru că are şi antioxidanţi, la bărbaţi, şi un pahar de vin la femei. Pe lângă factorul de protecţie indus de antioxidanţii din vin, pentru că mai ales în vinul roşu există antioxidanţi care ne protejează de evenimente cardiovasculare, există şi factorul care limitează stresul, pentru că în viaţa actuală în care suntem aşa stresaţi, este nevoie şi de un pic de relaxare.
- Stresul în ce măsură afectează inima?
- Afectează mult, dar este un factor greu de cuantificat pentru că, din păcate, toate chestionarele, tot ce înseamnă evaluarea psihologică, încă nu se fac aşa cum ar trebui peste tot şi nu sunt metode de a include pacienţii aşa cum ar fi necesar în anumite terapii de relaxare, de schimbare a comportamentului. Stres avem toţi, fie că suntem într-o anumită profesie sau alta. Este stres profesional, stres social, stres comunitar şi stres familial şi trebuie abordate toate aceste aspecte.

„Ciocolata în cantităţi mici poate să ne protejeze de bolile de inimă”

- Cafeaua este sau nu bună pentru inimă? Unele studii spun că este nocivă, altele că este benefică inimii. Dumneavoastră ce părere aveţi?
- Cafeaua este un factor de protecţie atunci când e consumată în cantităţi mici. S-a dovedit şi chiar în ghidurile actuale se menţionează că un consum de până la 150 de mililitri de cafea pe zi are rol de protecţie şi scade riscul de evenimente cardiovasculare. Mai ales, cafeaua cu un conţinut nu foarte ridicat de cofeină este bună. Sunt două tipuri de cafea: robusta şi arabica. Robusta are de trei ori mai mare concentraţia de cofeină decât cafeaua arabica. Pe de altă parte, trebuie consumată cafea la filtru. Dacă bem cafea la ibric, în zaţul de cafea sunt nişte reziduuri care ne cresc colesterolul, în special colesterolul aterogen şi duce la creşterea riscului de evenimente cardiovasculare. De aceea, englezii au introdus primii filtrul de cafea, tocmai ca să filtreze aceste reziduuri şi să nu mai apară riscul de îmbolnăvire. Deci, cafeaua în cantităţi mici este benefică. Pe lângă stimularea atenţiei, concentrării, are şi un efect antioxidant. La fel şi la ciocolată. Ciocolata în cantităţi mici, până la 150 miligrame pe săptămână, poate să ne protejeze de bolile cardiovasculare. Totuşi, să nu uităm că în alimentaţie trebuie consumate foarte multe vegetale. Ghidurile recomandă cam 500-600 de grame de legume, fructe, pe zi, împărţite cum vrea fiecare. Contează, de asemenea, şi concentraţia de acizi graşi mononesaturaţi şi Omega 3. Aici vorbim de ulei de măsline, ulei de floarea soarelui, uleiuri vegetale care ne protejează şi trebuie să predomine în alimentaţie.
- Totuşi, aţi observat şi dumneavoastră că mulţi oameni preferă carnea de porc, prăjelile, mâncarea de tip fast-food...
- Într-adevăr, este o deficienţă a lumii contemporane pentru că această alimentaţie de tip fast-food, în care sunt foarte multe alimente procesate, care aduc pe de-o parte hidraţi de carbon, deci energie în cantităţi mai mari şi ne face să ne îngrăşăm şi, pe de altă parte, aduc grăsimile saturate, care ne cresc riscul aterogen. Şi atunci, nu te miri că o persoană care are alimentaţie de tip fast-food, după 10-20 de ani de ani de astfel de alimente, face un infarct, un eveniment cardiovascular.
- Sunt oamenii destul de conştienţi de legătura aceasta dintre alimentaţie şi bolile de inimă sau mai este de lucrat mult la acest capitol?
- Au început să fie puţin mai conştienţi. Contează foarte mult atât atitudinea medicilor, a mass-media, dar şi a persoanelor în cauză. Din păcate, reclamele induc concepţii greşite şi nu e în regulă. Trebuie toate gândite când vorbim de modul de percepţie al acestor alimente în populaţie. Educaţia în familie este şi ea foarte importantă. Copiii trebuie educaţi de mici de părinţi în ceea ce priveşte o alimentaţie echilibrată, normală. Nu trebuie să avem anumite principii în alimentaţie. Nu putem spune că un aliment e mai bun ca altul. Dacă se consumă în cantităţi echilibrate, fiecare aliment are aportul lui. Şi grăsimile saturate pot fi consumate, dar în cantităţi mici. Şi sigur că o alimentaţie echilibrată trebuie susţinută şi de mişcare, de activitate fizică. Fiecare o poate face cum vrea, fie că vrea să meargă pe scări, pe jos, ori să alerge, să înoate, să facă ciclism. Nu poţi să faci un sport, dar poţi să mergi pe jos. Poţi să laşi maşina la o staţie depărtare de locul de muncă şi să mergi pe jos până acolo sau să urci pe scări şi să nu foloseşti liftul. Lucrurile simple le putem face cu toţii, oricând.
- Se poate recupera o persoană în totalitate, după un eveniment cardiovascular?
- Sigur că recuperarea nu va fi la fel ca la 20 de ani. Dar, noi putem scădea acest risc de a mai face vreun eveniment cardiovascular. Prin recuperare, putem scădea mortalitatea şi evenimentele cu mai mult de 20-30 %. Este foarte important să limităm acest risc de recidivă la un pacient. În primul rând, calitatea vieţii este alta. O persoană care intră în programe de recuperare, are un tonus mai bun, este mai energică, dornică de a-şi relua activitatea profesională şi socială. Pe de altă parte, îşi corectează din acei factori de risc. Să nu uităm că această recuperare trebuie să o facem nu numai individual, dar şi în grup. Cei care participă la şedinţe de recuperare de grup au evoluţie mai rapidă pentru că văd că şi cel de lângă ei, care a avut acelaşi eveniment, poate reuşeşte să facă mai mult şi se mobilizează şi, astfel, această competiţie între diferiţi oameni, îi ajută pe toţi să crească, să-şi amelioreze starea de sănătate, să corecteze din factorii de risc.
- Sunt bărbaţii mai afectaţi decât femeile de boli de inimă?
- Există o relaţie clară între bolile cardiovasculare şi patologia la femei. Până la menopauză femeile au o anumită protecţie estrogenică. Aceşti hormoni estrogeni protejează femeile de riscul de îmbolnăvire prin boli cardiovasculare, dar apoi ajung la acelaşi nivel de risc pe care îl are şi un bărbat. Din păcate, bărbaţii au o speranţă de viaţă cu 7-10 ani mai mică decât femeile. În România, s-a ajuns acum la aproape 78 de ani la femei şi 70 de ani la bărbaţi. Deci, bărbaţii sunt mai afectaţi şi, din păcate, bolile cardiovasculare rămân pe primul loc ca mortalitate, dar şi ca morbiditate în lume. 60% din decesele totale sunt datorate bolilor cardiovasculare. Deci, 6 din 10 persoane fac boli cardiovasculare

.- Care sunt simptomele care ar trebui să dea de gândit în cazul unui infarct?

- În primul rând, cei cu factori de risc, fumători, obezi, cu colesterol mare, cu diabet, dacă au dureri în piept, obligatoriu trebuie să meargă la medic pentru că poate fi un infarct miocardic. Sunt şi înţepături la tineri care pot să nu aibă semnificaţie şi să apară prin tulburări elecrolitice, deficit de magneziu, de calciu sau poate fi o tulburare minoră o spasmofilie.

A consemnat Roxana NĂSTASĂ