Mihai Chirica: „Nu poţi doar să ceri. Trebuie să şi oferi”

Începută ca un simplu dialog despre social-democraţia europeană, discuţia cu primarul Iaşului, Mihai Chirica, s-a mutat, inevitabil, către situaţia politică internă. „Mi-am definit profilul. Nu-mi poate scoate nimeni din suflet aplecarea spre latura socială, dar nici nu-mi poate spune nimeni că doar o apetenţă socială este benefică dezvoltării unei comunităţi”, susţine Mihai Chirica atunci când este întrebat despre locul său viitor pe scena politică.

  - Domnule Chirica, social-democraţii participă - şi este uimitor acest lucru, la unul dintre cele mai triste paradoxuri ale timpului nostru. În timp ce trăim în poate cea mai mare criză a capitalismului din ultimele decenii, forţele loiale unui model social alternativ au fost şi continuă să fie măturate de pe harta politică a Europei. Mai mult decât o „criză a capitalismului”, se pare că suntem martorii unei „crize a social-democraţiei”. Poate fi o cauză a acestui fenomen tocmai discursul greşit - conform modelului neoliberal, în rolul transformării sociale?

- Cred că una dintre cauzele acestei transformări o reprezintă faptul că cei care au promovat social-democraţia şi-au amestecat doctrina cu cea liberală şi, în cele din urmă, s-a ajuns la un transfer de vizibilitate spre extrema dreaptă - în mare parte a plecat de acolo, spre liberalism sau spre alte forme doctrinare. Din punctul meu de vedere, social-democraţia - şi se vede, în momentul de faţă, este singura formă de politică ce echilibrează. Angela Merkel, în cele din urmă, după o încercare de luni de zile de a clădi un guvern, tot la social-democraţie a apelat pentru a găsi echilibru, Austria - chiar dacă a trecut printr-un moment dificil, cu o creştere exagerată a extremei drepte, tot spre social-democraţie s-a înclinat... Germania, la nivelul administraţiei locale din oraşele mari, îşi coordonează activitatea tot cu social-democraţii... Putem da şi exemplul Suediei care a făcut din social-democraţie un mod de viaţă, Norvegia la fel...

Nu avem capacitatea să atragem mai mulţi bani decât plătim

- Sunt, însă, multe state europene unde social-democraţia pare mai adormită decât oricând...

- Suntem oarecum copleşiţi de pierderea terenului mai mult în zona Franţei, parţial a Germaniei şi a Italiei. În rest, celelalte state - care, din punctul meu de vedere, sunt şi cele mai stabile, şi-au păstrat conduita social-democrată. Franţa, prin Emmanuel Macron, a câştigat Preşedinţia, deşi nu a avut neapărat în spate un partid. Macron a speculat foarte bine greşelile dreptei şi ineficienţa stângii, a lui Hollande, care nu a ştiut să reacţioneze pe vidul de putere ce i-a fost lăsat la îndemână. Hollande s-a lenevit ca om politic, iar Macron a venit ca o formulă care poate rezolva tot spectrul politic şi a câştigat alegerile, având în spate un partid de doar 10 la sută. Este singurul partid pe care-l coordonează în Parlamentul francez şi cu care încearcă să facă diverse alianţe în vederea implementării proiectelor propuse. Tocmai de aceea, nu aş da un verdict negativ social-democraţiei. Dimpotrivă, ea poate reprezenta un răspuns foarte eficient pentru o democraţie cu adevărat puternică. La noi lucrurile stau mai rău...

- 95% dintre marile întrebări naţionale sunt influenţate astăzi de desenele marilor puteri europene. În timp ce lupta se află în statul naţional, proiectul este în Europa. Unde ar trebui localizată zona noastră de reînnoire?

- Exact pe principii, pentru că noi am acceptat să fim parte a Uniunii Europene, care are un pachet de principii. Noi, însă, prin politica naţională, am cam renunţat la aceste principii şi tocmai de aceea ne şi aflăm în acest con de umbră, de vizibilitate, care nu ne este decât defavorabil. Suntem cel mai puţin competent stat european - ca să nu spun incompetent, în ceea ce priveşte atragerea de fonduri europene.

- Alături de Bulgaria, pentru că nu ne place să nu fim chiar ultimii...

- Dar noi nu trebuie să ne comparăm cu Bulgaria! De ce, de fiecare dată, ne punem în clasament cu Bulgaria? Noi trebuie să ne comparăm cu o ţară superioară nouă, pe care vrem s-o ajungem. Noi trebuie să ne comparăm cu ceea ce face Polonia, cu ceea ce face Cehia, cu ceea ce fac tarile care s-au desprins din fosta Iugoslavie, cu Slovacia şi alte state care au progresat foarte uşor. Bine, ele au pendulat în jurul Germaniei şi a Austriei, dar acolo este replica noastră, pe care trebuie să o căutăm, nu să ne tot comparăm cu Bulgaria.

- Sunt chestiunile politice externe cele care ne-au adus aici?

- Eu cred că greşelile ne aparţin. Nu cred în teoria conspiraţiei că toată politica internă este sută la sută dirijată de către forte externe, care ne aruncă într-o direcţie sau alta, după interesele lor. Normal, dacă te laşi în bătaia vânturilor, se întâmplă şi lucrul acesta, dar dacă te duci de fiecare dată la masa negocierilor ca o ţară care are ceva de spus şi de făcut în Europa, cu siguranţă punctul tău de vedere va domina. Dar depinde cum te prezinţi. Dacă te prezinţi ca un om credibil, poţi fi pus la aceeaşi masă cu ei. Însă, dacă te duci de pe poziţia unei ţări lovite de mult prea dese acte de corupţie, care nu reuşeşte să rezolve, de ani de zile, intrarea în spaţiul Schengen sau sistemul de monitorizare de tip MCV, care rămâne repetentă la finanţarea apartenentei la blocul NATO, nu poţi negocia ca o ţară de prim rang.

- Iar proiectul acesta de ţară va avea de suferit...

- Va avea de suferit în detrimentul nostru. Gândiţi-vă că suntem în anul 2018, că am parcurs deja primul trimestru din acest an şi n-am reuşit să atragem niciun cent din programele de finanţare a oraşelor mari, de tip municipii reşedinţă de judeţ! Suntem singurul stat din Europa de Est care suntem contributor net, adică atragem întotdeauna mai puţini bani decât plătim. Noi, acum, finanţăm proiecte care se fac în Germania, Polonia, în alte state ale Uniunii Europene pentru că nu avem capacitatea să atragem mai mulţi bani decât plătim. Suntem contributor net şi asta nu se datorează Comisiei Europene, ci ni se datorează, în totalitate. Ne-am organizat într-un sistem excesiv de birocratic în atragerea de fonduri europene. Ne punem piedică singuri, ne controlăm unii pe alţii... Astăzi suntem de acord cu ceea ce am validat împreună, dar peste doi, trei ani venim tot noi şi nu mai suntem de acord cu ce am votat şi începem să ne punem penalităţi singuri. Aceste lucruri îi fac pe europeni să-şi frece mâinile. Plătesc românii şi pentru alte state, iar noi nu ne dezvoltăm din această cauză.

Avem în Parlament oameni care şi-au pierdut interesul pentru comunitate

- Există – spun politologii, trei elemente care ar trebui să fie în orice program guvernamental social-democrat: o strategie de reglementare a pieţelor financiare, un plan de modernizare industrială şi o reformă a sistemului fiscal. Guvernul le-a cam făcut, dar operaţia dă semne de fracaso. Cum vedeţi dumneavoastră aceste perspective?

- Perspectivele sunt destul de sumbre, pentru că elementele acestea ale unei social-democraţii solide trebuie să aibă un scop. La noi, chiar dacă s-au făcut, ele nu au avut rezultatul dorit pentru că nu şi-au ales încă ţinta. Reforma fiscală, în loc să favorizeze creşterea economică, în special stabilitatea mediului de afaceri, n-a făcut decât să ducă la o creştere de consum, care este de fiecare dată însoţită de inflaţie, iar valoarea netă a veniturilor create a devenit mai mică decât în perioada anterioară. Lucrul acesta, evident, a creat mişcări de stradă, a adus nemulţumire la toate ramurile profesionale şi a afectat pieţele externe. Măsurile de natură socială nu pot fi implementate în niciun stat din lumea aceasta dacă nu sunt însoţite de măsuri de creştere economică, pentru că se creează deficit după deficit, care nu-ţi poate aduce decât destabilizare economică.

- Este doar vina guvernării pentru toate acestea?

- Lucrurile acestea, din punctul meu de vedere, sunt viciile majore ale actualei guvernări pentru că, din măsuri necesare, unele au devenit măsuri populiste, iar acum sunt măsuri care nu mai pot fi acoperite financiar. Şi este evident faptul că noua creştere a salariului minim pe economie şi transferul taxelor şi impozitelor de la angajator către angajat nu a produs decât scăderea veniturilor nete. Există promisiuni care nu mai pot fi acoperite faţă de medici, declaraţii contradictorii ale ministrului de Interne, care a afirmat că toate orele suplimentare ale celor din sistem vor fi plătite în 60 de zile, dar ordinul inspectorilor de resort spune că toată lumea se duce în recuperări...

- Şi cum vor influenţa negativ toate acestea?

- Dacă mergem acum la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă din Iaşi şi numărăm câţi din cei care trebuiau să fie prezenţi în tura de astăzi sunt acolo, o să rămâneţi stupefiat. Sunt aproape jumătate dintre cei care trebuiau să fie prezenţi, pentru că diferenţa se regăseşte în libere. Ce se întâmplă dacă apare un cutremur, ce se întâmplă dacă apar mai multe incendii sau dacă apare un accident cu victime multiple? Lucrurile acestea nu se iau în considerare şi reprezintă reale pericole pentru stabilitatea unor comunităţi.

- De ce, după ce partidele câştigă, se transformă?

- Din cauza oamenilor. Nu este o regulă scrisă sau nescrisă. Calitatea oamenilor provoacă şi aceste transformări. Eu am trăit pe propria piele şi încă mai trăiesc această deziluzie a contradicţiei dintre ceea ce se promite şi ceea ce se face. Platformele electorale se construiesc pentru a fi cât mai vandabile pentru electorat, însă, în cele din urmă, lucrurile făcute nici nu mai bat aproape sută la sută cu ceea ce s-a promis. Nu cred că asta este calea pe care trebuie să mai meargă România.

- Cum se poate face reforma clasei politice româneşti?

- Parlamentul este cea mai democratică instituţie dintr-o democraţie. Reforma clasei politice trebuie să ne facă să trimitem în Parlament oameni care să-şi păstreze în primul rând profilul pe care l-am definit în timpul campaniei electorale, adică să fie nişte oameni care-şi iubesc ţara, nişte buni profesionşti la locul de muncă, nu nişte terchea-berchea care trăiesc din salariile de acolo, oameni pentru care cariera profesională şi nu cea politică să le fi fost obiectivul în viaţă, care te responsabilizează şi faţă de tine şi faţă de comunitate. Din păcate, astăzi avem în Parlament oameni care au terminat cu greu şcolile pentru care au primit diplome, avem acolo oameni care şi-au pierdut interesul pentru comunitatea care i-a votat şi se duc aproape după spiritul de mulţime spre decizii care nu sunt favorabile alegătorilor.

Ceea ce vor moldovenii nu este sută la sută egal cu ceea ce vor ardelenii

- Ce tip de informaţii ar trebui să posede un guvern, referitor la cetăţenii săi?

- Toate informaţiile, începând cu starea lor de spirit, care filme le sunt necesare, care este consumul de alimente, care sunt necesităţile de distracţie, de sănătate, de educaţie, de sport... Toate lucrurile acestea trebuie cunoscute de guvern, pe regiuni şi pe ţară, pentru că în acest fel poţi să-ţi faci o strategie care să favorizeze îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Ceea ce vor moldovenii nu este sută la sută egal cu ceea ce vor ardelenii, chiar dacă toţi vorbim despre bine. Fiecare dintre noi vedem binele în felul nostru, în felul în care am fost educaţi şi în felul în care ni s-a transmis ideea despre bine. Binele din America nu este egal cu binele din Germania, cum nu este egal cu binele din Rusia. Fiecare se mulţumeşte cu altceva când vorbeşte despre starea de bine. Tocmai de aceea, Guvernul trebuie să le ştie pe toate pentru a putea lua deciziile cele mai competente.

- Şi ce ar trebui făcut pentru asta?

- Cred în continuare în propunerea pe care am făcut-o încă de la guvernarea Ponta şi care a rămas valabilă şi pentru succesiunea de guvernări ulterioare. Guvernul trebuie să-şi facă în primul rând un minister al planificării naţionale, în care oameni competenţi din fiecare domeniu de activitate să poată face statistică şi prognoză. Acolo ar trebui să se elaboreze planurile de măsuri şi cineva să le urmărească, să se şi implementea, pentru că în felul acesta politica se duce pe drumul ei, iar dezvoltarea României rămâne pe un traseu pe care nu-l mai poate deforma factorul politic. Interferează doar acolo unde nuanţează că este o politică liberală, socială sau conservatoare. Acestea să fie singurele elemente de politică, iar restul să fie doar strategie de dezvoltare, care să nu fie influenţată într-o manieră atât de grosolană.

- Rămâneţi pe palierul social-democrat sau intenţionaţi să faceţi un pas mai la dreapta?

- Eu cred că profilul meu, unele dintre măsurile pe care le-am luat sunt, evident, liberale. Faptul că i-am scos în stradă pe cei cu venitul minim garantat - şi sunt printre puţinii primari de oraşe mari care am zis că nu contează dacă le place sau nu le place asta - că le-am pus veste pe care scrie venitul minim garantat şi i-am scos la programul de curăţenie până a venit zăpada, spune ceva. Să abandoneze ei venitul minim garantat, am spus, dar trebuie să le arăt că ei pot să muncească într-o societate comercială, să beneficieze şi de o pensie mai bună, să aibă şi venituri mai mari pentru copii, să-i poată întreţine chiar la o şcoală superioară. Asta este o măsură liberală, dar tot atât de atent sunt şi cu ceea ce se întâmplă cu cei aflaţi în dificultate. Cea mai mare sumă cheltuită de Primăria Iaşi, după serviciile publice, este cea destinată asistenţei sociale.

Mă doare să ştiu că avem peste 400 de oameni care nu-şi pot hrăni familiile

- De ce tocmai asistenţă socială?

- Pentru că mă doare să ştiu că avem peste 400 de oameni cu handicap care nu-şi pot hrăni familiile şi trebuie să avem grijă de ei, mă doare să ştiu că sunt 25.000 de pensionari în Iaşi care au pensie sub 700 de lei... Gândiţi-vă ce înseamnă astăzi 700 lei într-un oraş cum este Iaşul! Dacă ar sta cu chirie, nici măcar chiria nu şi-ar putea-o plăti! Prin urmare, profilul social este unul care ţine de sufletul meu. Profilul liberal este unul care ţine de prosperitatea acestei comunităţi şi despre echitatea faţă de comunitate. Nu poţi doar să ceri. Trebuie să şi oferi. Fiecare dintre noi dăm ceva. Cei care plătim impozite contribuim la comunitate Fiecare om trebuie să se integreze în societate cu drepturi, dar şi cu obligaţii.

- Veţi îmbrăţişa şi un alt proiect, chiar dacă ar fi din tabăra liberală?

- Mi-e foarte greu să spun acum, de asta şi evit răspunsurile prin aceste explicaţii care pendulează între stânga şi dreapta. Mi-am definit profilul. Nu-mi poate scoate nimeni din suflet aplecarea spre latura socială, dar nici nu-mi poate spune nimeni că doar o apetenţă socială este benefică dezvoltării unei comunităţi. Trebuie întotdeauna să găseşti calea de mijloc.

A consemnat Dan M.Brezuleanu