„Participarea marilor scriitori la FILIT este meritul personal şi rodul credibilităţii internaţionale a organizatorilor”

 

„Participarea marilor scriitori la FILIT este meritul personal şi rodul credibilităţii internaţionale a organizatorilor”

* dialog cu scriitorul Dan Doboş, directorul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi”, unul dintre artizanii proiectului Casa Fantasy, la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traduceri - FILIT, locul în care se prezintă publicului ieşean cei mai cunoscuţi scriitori români de literatură fantasy şi science fiction

- Domnule Doboş, deşi pare incredibil, cineva, din umbră, a reuşit ceea ce niciun politician n-a izbutit: să însumeze energiile celor mai importante instituţii ieşene, să adune de aceeaşi parte a baricadei oameni dispuşi să pună, necondiţionat, umărul. E uşor, e greu? Ce se simte în prima zi a unui asemenea festival?
- Nu ştiu ce să zic despre umbră... Este adevărat că nu toate mecanismele administrative ale FILIT sunt la vedere, că au existat controverse pe chestiuni tehnice, de cele mai multe ori insuficient reglementate legal, şi că uneori a mai fost vorba şi de orgolii culturale, politice sau chiar administrative (mă refer aici la ambiţia unor funcţionari de a număra cafelele pe care le-au băut laureaţii Nobel), dar în esenţă eforturile organizatorilor, la care contribuţia mea e minusculă, au fost la vedere. Nu e treaba mea să spun ce fac şi ce nu fac aleşii, dar poate ar trebui subliniat că în FILIT lucrează oameni care nu sunt doar manageri culturali ci, la rândul lor, sunt scriitori, traducători şi scenarişti care ar putea fi la fel de bine invitaţii unei asemenea manifestări, dacă nu ar fi de partea cealaltă a „ostilităţilor”. De aici şi sprijinul pe care Consiliul Judeţean îl oferă acestei manifestări.

- FILIT... Ce ar trebui să înţeleagă ieşenii dintr-un astfel de festival, care s-a umplut de glorie în doar câteva ediţii şi a depăşit aprecierile multor astfel de evenimente din întreaga lume?
- Ca să înţelegi orice eveniment de o asemenea amploare, trebuie să ştii cum a început. Or, în acest caz, avem de-a face cu trei vizionari, Lucian Teodorovici, Florin Lăzărescu şi Dan Lungu (ordinea e absolut aleatorie) care au visat o asemenea manifestare cu ani buni înainte ca ea să se întâmple. A mai fost vorba şi despre hotărârea cu care toţi preşedinţii de CJ din ultimii ani, domnii Adomniţei, Lupu şi Popa (de această dată în ordine cronologică) au crezut că Iaşul are nevoie de un asemenea festival. Spuneţi „glorie”... Da, e adevărat, FILIT a fost proiectat pentru faimă, a avut încă de la început ambiţii foarte mari, iar bugetul, infrastructura şi orizontul cultural au fost calibrate pentru ca el să se impună încă din primii ani. Astăzi ştim, desigur, că e cel mai important festival literar din partea de est a Europei. La asta contribuie evident şi dimensiunea de masă pe care o are festivalul, idee la care, cu riscul de părea lipsit de modestie, pot spune că am contribuit şi eu odată cu prima ediţie. Parte a acestei preocupări de a atrage şi publicul larg este şi adresarea către toate genurile ficţionale şi literare. Un exemplu în acest sens este şi Casa Fantasy, organizată în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Asachi”, locul în care se prezintă publicului ieşean cei mai cunoscuţi scriitori români de literatură fantasy şi science fiction.

***

„Dacă e să vorbim despre bani, atunci trebuie spus că partea cea mai uşoară este convingerea autorităţilor de a acorda un buget. Ulterior intervin însă mari bariere birocratice, fiindcă administraţia românească nu are nici legi şi, în esenţă, nici oameni care să înţeleagă specificitatea unor asemenea manifestări culturale”

***

- Cât de greu este să fie ţinut în viaţă un astfel de festival?
- Extrem de greu, şi aici o să mă refer în primul rând la cadrul legislativ. Poate că este complicat pentru cineva să înţeleagă, dar un laureat Nobel sau un scriitor care vinde milioane de volume în lumea întreagă are un program stabilit cu măcar doi ani înainte şi nici nu semnează lângă CNP că a primit broşura festivalului. Instituţiilor din România le este imposibil însă să încheie asemenea contracte multianuale şi atunci am s-o spun eu, fiindcă, aşa cum îi cunosc, organizatorii nu vor face public acest lucru: în cea mai mare măsură, participarea marilor scriitori la FILIT este meritul personal şi rodul credibilităţii internaţionale a organizatorilor. Dacă e să vorbim despre bani, atunci trebuie spus că partea cea mai uşoară este convingerea autorităţilor de a acorda un buget. Ulterior intervin însă mari bariere birocratice, fiindcă administraţia românească nu are nici legi şi, în esenţă, nici oameni care să înţeleagă specificitatea unor asemenea manifestări culturale.

- Criza pare că refuză să se despartă de literatură şi nu doar în zona noastră geografică. E o chestiune de educaţie, de normalitate, poate... sau, pur şi simplu, şocul ciocnirii generaţiilor ne poate aduce mult mai multe surprize într-un viitor nu foarte depărtat?
- Eu cred mai degrabă că e un şoc generat de schimbarea paradigmei cunoaşterii, care a evoluat spre a se alimenta exclusiv din surse vizuale. Cel mai simplu exemplu este cel al semnalizării din marile aeroporturi şi mall-uri. Nu e nevoie nici măcar să ştii să citeşti pentru a te ghida prin ele. La fel, pentru generaţiile de după anul 2000, literatura şi ceea ce a fost mai bine de un secol şi jumătate divertismentul scris tind să evadeze spre sfere noi, vizuale. Stilul literar se topeşte în arta comportamentului vorbit sau filmat, fundalul devine o sumă de iconuri, în timp ce povestea se ajustează şi ea ritmurilor din prezent. Dacă putem vorbi despre o criză, atunci ea e una de creştere, care nu schimbă cu nimic nevoia ancestrală de poveşti a omului.

***

„Visul meu este însă ca în câţiva ani să mă retrag din forfota din de în ce mai incofortabilă a oraşului şi să mă dedic în totalitate scrisului şi traducerilor. Şi cred că asta se va întâmpla destul de curând”

***

- Vorbind de literatură, Iaşul are un trecut glorios. Limpede, este greu pentru generaţiile actuale să susţină un asemenea trecut, dar ce vine din urmă? Avem certitudini?
- Mă puneţi într-o situaţie delicată. Lumea literară este un ghem de orgolii şi de păreri contrare. Ceea ce pot eu spune este că particip constant la lansările de carte ale multor scriitori ieşeni şi consider că unele dintre operele lor chiar merită atenţia istoriei literare. Am pomenit de asemenea de cei trei scriitori care au visat la FILIT, aş putea enumera câţiva scriitori de ficţiune de gen, o mulţime de poeţi foarte valoroşi... Eu aş răspunde însă cu o întrebare: dar oare publicul, cumpărătorul de carte mai este el cel care a fost acum un secol, de pildă, când romanele lui Teodoreanu se vindeau în zeci de mii de exemplare? Nu cred că putem separa scriitorul de publicul lui.

- Aţi atacat, să spunem aşa, mai multe fronturi literare... rămâneţi fidel genului science fiction sau vom putea citi, într-o bună zi, poeme – să spunem - de Dan Doboş?
- Proza SF va fi întotdeauna prima mea opţiune literară. În perioada următoare însă, probabil în toamna anului viitor, sunt convins că voi lansa un roman pe care am avut nebunia să scriu că e politico-fantastic. Să vedem dacă voi găsi vreun editor dispus să publice o aşa nebunie. Cât despre poezie, serios că am încercat, ca tot românul. Rezultatul a fost mereu extrem de discutabil. Cred că e un gen literar care mi se refuză. Visul meu este însă ca în câţiva ani să mă retrag din forfota din de în ce mai incofortabilă a oraşului şi să mă dedic în totalitate scrisului şi traducerilor. Şi cred că asta se va întâmpla destul de curând.

- Cât de dificil este să vinzi astăzi o carte, să ajungi să te salute lumea pe stradă cu invidie, cu respectul cuvenit unui truditor al condeiului?
- Numărul scriitorilor români care sunt recunoscuţi pe stradă în calitatea lor de autori de cărţi de succes este infim. Şi nici de invidie nu prea ai parte ca scriitor fiindcă în general cobori dintr-o maşină de duzină şi nu eşti îmbrăcat cine ştie ce. Literatura nu aduce bani. Desigur, veţi spune, dar atunci când vorbiţi la manifestări... Mda. Atunci simţi ceva. Dar nimic nu se compară cu momentul în care predai o carte la editură. Dacă nu trăieşti pentru momentele astea nu eşti scriitor cu adevărat.

- De ce nu avem scriitori ieşeni traduşi nu în 50 de limbi, dar măcar în zece mai importante?
- Mi-e teamă că aici trebuie să vă contrazic. Îl putem considera pe Sadoveanu sau pe Eminescu scriitori ieşeni. Cât despre scriitorii ieşeni contemporani, cred că Dan Lungu şi Lucian Teodorovici se apropie de cifrele menţionate de dvs. În privinţa poeziei, lucrurile sunt chiar mai spectaculoase, fiindcă, din câte ştiu eu, Valeriu Stancu şi Cassian Maria Spiridon sunt traduşi în măcar douăzeci de limbi.

***

„Asist de multe ori la situaţia în care calitatea de intelectual a unor sfertodocţi este atestată de simpla apartenenţă pe facebook la un grup care înjură comunismul, săracii şi stânga în general, unul în care se practică tămâierile carteziene în interior şi se foloseşte măciuca vorbelor agresive pentru duşmani. Aşa stând lucrurile, e greu să te prezinţi ca scriitor de stânga”

***

- Putem pune în cârca politicului câte ceva din nefericirile noastre legate de acest domeniu al literaturii?
- În nici un caz. Sigur că, dacă ar fi după mine, aş dori o lege a cărţii. Una care să să spună exact ce este o carte pentru ca apoi, de la această definiţie să se poată clădi politici publice cum ar fi: subvenţionarea drepturilor de autor ale scriitorilor care publică şi nu a pensiilor membrilor Uniunii Scriitorilor din România, subvenţionarea chiriilor pentru librării, TVA scăzută şi altele. A spune însă că politicul sugrumă literatura înseamnă a rosti un neadevăr. În glumă, chiar aş zice, că la cum arată viaţa noastră politică, ar trebui să fim umoriştii Europei.

- Aş dori o apreciere, din partea unui profesionist, a unui critic fin al fenomenului literar... literatura oamenilor de stânga sau a celor de dreapta... care este mai revoluţionară?
- Aş avea multe de zis. Noţiunea de intelectual e de sorginte franceză şi ea desemna la origini un om cum o pregătire superioară, preocupat de repartiţia echitabilă a plus-valorii în societate, de egalitate şi de echitate. Din păcate, în România un intelectual se crede cu atât mai definit, mai concret din punct de vedere social cu cât viziunea sa este mai de dreapta. Asist de multe ori la situaţia în care calitatea de intelectual a unor sfertodocţi este atestată de simpla apartenenţă pe facebook la un grup care înjură comunismul, săracii şi stânga în general, unul în care se practică tămâierile carteziene în interior şi se foloseşte măciuca vorbelor agresive pentru duşmani. Aşa stând lucrurile, e greu să te prezinţi ca scriitor „de stânga”. Am zis scriitor fiindcă eu nu cred că există literatură de stânga, ci doar autori care au o asemenea viziune. Nu pot încheia altfel acest răspuns decât prin a spune că „mai revoluţionară” este întotdeauna proza SF, fiindcă ea are un caracter divinatoriu ce o plasează într-un loc privilegiat pentru a schimba idei şi mentalităţi.

- Revenind la FILIT... Au venit la Iaşi, în ultimii ani, laureaţi Nobel, scriitori etalon pentru literatura contemporană, autori care vând milioane de exemplare... Aveţi idee cum va arăta festivalul acesta peste cinci sau chiar zece ani, ce se va petrece în acest răstimp?

- Nu ştiu. Asta nu numai pentru că ponderea mea în organizarea lui este una infimă ci şi fiindcă, aşa cum am zis mai sus, plănuiesc să mă desprind de managementul cultural într-un orizont de timp mai apropiat decât cel menţionat de dumneavoastră. Singurul lucru pe care îl pot comenta este că tare aş vrea să fiu scriitor invitat la FILIT!

A consemnat Dan M.BREZULEANU