De unde vine expresia „a tăia frunză la câini”?

Cuvântul este cel mai important lucru inventat, fiindcă el poate da semnificație unei acțiuni. Limbajul ne ajută să ne definim și să exprimăm o idee care poate fi pusă sau nu în practică. Vocabularul românesc este plin de expresii, multe dintre ele având un sens ușor ironic.

Expresia „a tăia frunză la câini” este una dintre cele mai cunoscute din limbajul românesc, prezentând o situație absurdă însă puternică ca semnificație. Teoretic și practic, zicala face referire la o persoană care pierde vremea fără a avea un scop precis sau face un lucru lipsit de sens. Dar, de unde vine această sintagmă?

Cum a apărut expresia „a tăia frunză la câini”/

Potrivit istoricilor, se pare că această zicală a apărut în rândul ciobanilor, în timpul transhumanței, când se aflau prin bălțile Dunării și chiar tăiau frunze la oi și capre. Cu alte cuvinte, se poate spune că expresia a avut un corespondent în realitate și nu a apărut din neant.

Această activitate de a tăia frunze a fost observată în trecut și în Ardeal, acolo unde era nevoie de a suplimenta stocurile de nutreț pe timp de iarnă. La sfârșitul verii, ramurile de salcâm erau tocate și păstrate pentru sezonul rece când animalele nu aveau ce să consume.

Expresia „a tăia frunză la câini” a apărut și din necesitatea de a exprima o ironie față de oamenii mai săraci, care nu aveau oi, capre sau vaci, însă un câine tot se găsea prin gospodărie. Așadar, lumea îi taxa sugerând că nu au nimic de făcut și taie plante la câini.

Alăturarea de cuvinte „a tăia frunză la câini” a fost preluată și utilizată în mai multe opere artistice ale scriitorilor români. De exemplu, Marin Preda a scris în romanul „Moromeții” următorul dialog: „Şi ce faci tu, Niculae, acolo la raion?!…- Ce să fac….tai şi eu frunză la câini! – Ce vorbă ai şi tu, zise Stela lui Jugravu. Îi e drag omului să te asculte„.