Istoria pierdută a domesticirii pisicilor. Locul unde a început povestea acum 10.000 de ani

Istoria domesticirii pisicilor se întinde în urmă cu aproape 10.000 de ani, arată dovezile dintr-un nou studiu genetic. Legătura dintre oameni și feline a fost cel mai probabil declanșată de o schimbare în stilul de viață al strămoșilor noștri, scrie Science Alert.

O echipă internațională de cercetători a analizat genotipurile a peste 1.000 de pisici din Europa, Asia și Africa, concentrându-se pe aproape 200 de markeri genetici care au stabilit legături între zone și rase.

"Unul dintre principalii markeri ADN pe care i-am studiat au fost microsateliții, care se mută foarte repede și ne oferă indicii despre populațiile recente de pisici și despre evoluția rasei în ultimele câteva sute de ani. Un alt marker ADN-cheie pe care l-am examinat au fost polimorfismele cu un singur nucleotid, care sunt modificări unice pe tot parcursul genomului și ne oferă indicii despre istoria lor veche cu câteva mii de ani în urmă", spune geneticianul Leslie Lyons de la Universitatea din Missouri, Colegiul de Medicină Veterinară.

Locul unde a început povestea pisicii domestice

Echipa de cercetători a reușit să identifice cele mai timpurii semne de domesticire în regiunea Cornul abundenței, denumită în unele cărți și Semiluna Fertile, acele părți ale Orientului Mijlociu de-a lungul râurilor Tigru și Eufrat. Acest așa-numit "leagăn al civilizației" a fost anterior identificat ca fiind locul unde a început povestea pisicii domestice.

Pe măsură ce Holocenului, actuala epoca geologică, începea, ființele umane schimbau modul de viață al vânătorilor-culegători cu ceva mai stabil, prin cultivarea într-un anumit loc. Controlul dăunătorilor rozătoarelor oferit de pisici ar fi ajutat în aceste noi roluri, determinând comunitățile să încurajeze activ prezența lor.

Acea ipoteză are acum și mai multe dovezi care să o susțină. Pe baza acestor comparații genetice, se pare, de asemenea, că aceste pisici domesticite s-au răspândit în întreaga lume împreună cu oamenii - cu alte cuvinte, nu au fost domesticite separat în alte locuri în același timp.

Semne de "izolare prin distanță"

Mii de ani mai târziu, genele pisicilor din întreaga lume arată acum semne de "izolare prin distanță", spun cercetătorii, unde asemănările genetice dintre populații scad pe măsură ce distanțele geografice dintre ele se lărgesc. Componența genetică a pisicilor din Europa de Vest, de exemplu, arată semnificativ diferită de pisicile din Asia de Sud-Est.

Cercetătorii au fost, de asemenea, dornici să sublinieze diferențele dintre pisicile de uz casnic (Felis catus) și alte animale - inclusiv cai și câini - atunci când vine vorba de efectele domesticirii și ale vieților petrecute în compania oamenilor.

"De fapt, ne putem referi la pisici ca fiind semi-domesticate, pentru că dacă le-am duce în sălbăticie, probabil că ar vâna totuși paraziți, ar putea supraviețui și să se împerecheze singure datorită comportamentului lor natural. Spre deosebire de câini și alte animale domestice, nu am schimbat prea mult comportamentul pisicilor în timpul procesului de domesticire, așa că pisicile se dovedesc din nou a fi un animal special", spune Lyons.

Munca întreprinsă de oamenii de știință în acest studiu ajută la construirea unei baze de date genetice cu condițiile comune ale felinelor și oamenilor, inclusiv orbirea și tipurile specifice de nanism. Structura genetică a pisicii este de fapt mai asemănătoare cu cea a oamenilor decât genele celorlalte mamifere non-primate.