Obezitate: proteina responsabilă cu acumularea de grăsime

Obezitatea este una din probleme mari de sănătate, în toată lumea. Cercetătorii au descoperit o proteină care, în exces, a fost asociată cu obezitatea.

Prevalența obezității, o boală considerată o problemă gravă de sănătate publică, crește la nivel global. În Portugalia, aproape jumătate din populație este supraponderală și aproape un milion de adulți suferă de obezitate. Cunoscută ca factor de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare și a diabetului, obezitatea este asociată cu inflamația cronică a țesuturilor grase. Sunt necesare noi strategii pentru combaterea acestei boli. Prin urmare, o înțelegere mai profundă a mecanismelor implicate în dereglarea metabolică este esențială pentru abordarea problemei obezității.

Colin Adrain, liderul unui grup de cercetători, spune că „este important să înțelegem mecanismele fundamentale care stau la baza modului în care are loc degradarea metabolică”. Adrain a adăugat că în timpul cercetărilor a arătat: "proteina iRhom2 este puternic prezentă în țesuturile și organele metabolice, ceea ce ne-a determinat să studiem mai detaliat rolul iRhom2 în obezitate".

Lucrarea, publicată acum în jurnalul Molecular Metabolism, demonstrează modul în care cercetătorii au ajuns la aceste rezultate: au folosit modele de animale, comparând grupurile la care a fost ștearsă iRhom2 cu grupurile de control și le-au hrănit cu o dietă normală, versus o dietă bogată în grăsimi.

În mod surprinzător, au descoperit că în timpul obezității, nivelurile de proteine iRhom2 cresc specific în țesutul adipos brun la animalele obeze în comparație cu cele din grupul de control. În urma acestui aspect, ei au descoperit că, urmând o dietă bogată în grăsimi, animalele care nu aveau proteine iRhom2 aveau. Un metabolism mai sănătos.

Fără efecte secundare
Marina Badenes, cercetător și autorul principal al lucrării, explică: „Ștergerea iRhom2 a dus la un consum de energie crescut în țesutul adipos, care proteja animalele de acumularea de grăsimi și inflamații, ficat gras și rezistență la insulină, atunci când animalele au fost plasate la o dieta care i-a predispus la obezitate". Mai mult, cercetătorii au descoperit că „la nivel celular ștergerea iRhom2 duce la o creștere a termogenezei (producția de căldură) în țesutul adipos brun. Termogeneza în țesutul adipos brun este un mecanism fiziologic important pentru a consuma excesul de energie corporală”.

Interesant este că nu au fost găsite efecte secundare periculoase la animalele care au suferit ștergerea iRhom2, ceea ce indică faptul că blocarea iRhom2 ar putea fi benefică în tratamentul obezității și a complicațiilor asociate. Cercetătorii intenționează să continue proiectul pentru a înțelege în continuare mecanismele și tipurile de celule implicate în controlul iRhom2 al obezității. De asemenea, vor să afle care sunt țintele specifice implicate în protecția împotriva obezității asociate cu pierderea iRhom2.