Scriitorul Mario Vargas Llosa a fost ales membru al Academiei Franceze

 

Scriitorul Mario Vargas Llosa a fost ales membru al Academiei Franceze, care a făcut o excepție de la limita de vârstă pentru laureatul premiului Nobel pentru literatură, în vârstă de 85 de ani.

Romancierul, laureat al Premiului Nobel în 2010, a primit 18 voturi în primul tur. Candidatura sa fusese acceptată, chiar dacă din 2010 candidații trebuie să aibă sub 75 de ani. Pe de altă parte, nu există nicio regulă privind naționalitatea.

Mario Vargas Llosa nu a publicat niciodată în franceză, deși o vorbește fluent, în condițiile în care a emigrat la Paris în 1959. El scrie doar în spaniolă. A fost ales membru al Academiei Regale Spaniole în 1994, iar în prezent locuiește la Madrid..

Născut la 28 martie 1936 la Arequipa (sudul Peru), Llosa a devvenit una dintre revelațiie literaturii latino-americane din anii 1960, alături de columbianul Gabriel García Márquez, argentinianul Julio Cortázar și mexicanii Carlos Fuentes și Juan Rulfo.

De asemenea, a avut o carieră politică, candidând la președinția peruană în 1990. A venit cu opinii liberale controversate, care au ofensat o mare parte a electoratului.

Atras în tinerețe de revoluția cubaneză, Mario Vargas Llosa s-a despărțit de aceasta în anii 1970. A devenit unul dintre cei mai vehemenți critici ai unor regimuri autoritare din America Latină, cum ar fi cel din Venezuela lui Hugo Chavez.

În ultima vreme, este subiectul unor controverse legate de suspiciuni de evaziune fiscală. Potrivit dezvăluirilor „Pandora Papers”, Mario Vargas Llosa a fost acționar între 2015 și 2017 într-o societate din Insulele Virgine Britanice, un paradis fiscal. El neagă orice intenție de a se sustrage de la plata vreunui impozit.

Academia Franceză nu a mai găzduit un laureat Nobel de la François Mauriac, ales în 1933, care a câștigat premiul în 1952 și a murit în 1970.

În lipsa unor candidați valoroși, Academia întâmpină dificultăți notorii în ocuparea acestor locuri vacante. Influența sa a scăzut, prestigiul „costumului verde” nu mai este nici pe departe ceea ce a fost în secolul trecut, iar mulți lingviști consideră că opiniile instituției sunt irelevante.