Ziua Mondială a Toaletei. Istoria WC-ului

Organizația Națiunilor Unite a decis, în 2013, ca 19 noiembrie să fie Ziua Mondială a Toaletei, pentru a inspira acțiuni de combatere a crizei globale de salubritate. La nivel mondial, 4,2 miliarde de oameni trăiesc fără „ salubrizare gestionată în condiții de siguranță ” și aproximativ 673 de milioane de oameni practică defecația în aer liber. Când a fost publicat Raportul privind obiectivele de dezvoltare durabilă 2020, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, a spus: „Astăzi, obiectivul de dezvoltare durabilă 6 este ratat” și „împiedică progresul Agendei 2030, realizarea drepturilor omului și realizarea de pace și securitate în întreaga lume ".

Ziua Mondială a Toaletei există pentru a informa, a angaja și a inspira oamenii să ia măsuri în vederea atingerii acestui obiectiv. Adunarea Generală a ONU a declarat Ziua Mondială a Toaletei, Ziua oficială a ONU în 2013, după ce Singapore a depus rezoluția (prima sa rezoluție în fața Adunării Generale a ONU din 193 de state membre). Înainte de aceasta, Ziua Mondială a Toaletei a fost stabilită neoficial de Organizația Mondială a Toaletei (un ONG cu sediul în Singapore) în 2001.

Toaletele sunt importante, deoarece accesul la o toaletă funcțională în condiții de siguranță are un impact pozitiv asupra sănătății publice, demnității umane și siguranței personale, în special pentru femei. Sistemele de salubrizare care nu tratează în siguranță excrementele permit răspândirea bolilor. Pot rezulta boli grave transmise de sol și apă, cum ar fi holera, diareea, tifoida, dizenteria și schistosomiaza .

Istoria WC-ului

La început gândite ca spații comune, unde oamenii și socializau în timp ce își făceau nevoile, toaletele publice s-au transformat treptat în ceea ce sunt azi. Cu toate că ideea toaletelor este atât de veche, precursorul vasului de toaletă actual a fost creat abia în anul 1596, când Sir John Harrington (1561-1612), a publicat la Londra un stidiu în care a descris un prototip al toaletei la care se trage apa, prototip instalat în casa sa din Kelston. Nașa cercetătorului, Elisabeta I a Marii Britanii, a fost prima care a beneficiat de vasul instalat în casă, însă regina nu a folosit niciodată toaleta pe motivă că făcea prea mult zgomot atunci când trăgea apa. Au mai trecut mulți ani și o nouă invenție s-a adăugat prototipului pentru a câștiga în popularitate. Rezervorul cu mâner a fost inventat de Alexander Cummings abia în anul 1775. Inventatorul Joseph Bramath i-a ataşat apoi toaletei sistemul de valvă cu flotor, trei ani mai târziu, adică în anul 1778, iar designul vasului începea treptat să semene cu cele din prezent.

WC ca obiect de artă
De la mijlocul lunii septembrie a acestui an, vizitatorii care trec pragul unei toalete din Muzeul Guggenheim din New York se pot ușura într-un vas de WC din aur masiv. Vasul este o operă de artă a artistului italian Maurizio Cattelan, intitulată „America”. Ideea nu este însă nouă. Lucrarea lui Cattelan a fost comparată cu „Fântâna” lui Marcel Duchamp, un urinal din porțelan care a provocat valuri în lumea artiștilor când artistul a înscris-o la expoziția anuală a Societății Artiștilor Independenți din New York, în 1917. Aceasta a fost atunci respinsă, însă astăzi este privită drept una dintre operele de artă iconice din secolul XX.