Mănăstirea Bârnova a fost sfințită

 * la eveniment a participat și IPS Teofan, alături de un sobor de preoți și diaconi * întemeiată în anul 1628 de către domnitorul Miron Barnovschi-Movilă, într-o perioadă de înflorire culturală și religioasă a Moldovei, construcția inițială a fost realizată din piatră și cărămidă, în stilul arhitectural moldovenesc, caracterizat prin simplitate și eleganță * lăcașul a fost restaurat, apoi resfințit

Comuna Bârnova a devenit loc de pelerinaj pentru sute de credincioși, veniți să asiste la un moment istoric: sfințirea Mănăstirii Bârnova. Încă de la primele ore ale dimineții, atmosfera era încărcată de emoție și anticipare. Mănăstirea, ctitorită de domnitorul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, și finalizată de Eustratie Dabija, a fost restaurată. Încă din zorii zilei, credincioșii au început să sosească, dorind să prindă un loc cât mai aproape de altar. Sufletele lor erau pline de speranță și recunoștință pentru această zi binecuvântată.

Când clopotele au început să bată, vestind începutul slujbei de sfințire, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, alături de un sobor de preoți și diaconi, atmosfera a devenit emoționantă. Liniștea dimineții a fost înlocuită de cântările liturgice care se înălțau către cer, creând un moment de comuniune spirituală de neuitat.

Printre cei prezenți s-au aflat oameni de toate vârstele, de la copii curioși, până la bătrâni cu priviri blânde, fiecare trăind acest moment unic în felul său. „Hristos a înviat!”, au răsunat vocile pline de credință și speranță. „Cu ajutorul lui Dumnezeu, după aproape 400 de ani de la prima atestare documentară a mănăstirii noastre – 23 septembrie 1628, am reușit să finalizăm acest proiect grandios”, a spus starețul lăcașului, părintele Paisie Furdui.

Sfințirea mănăstirii marchează nu doar finalizarea unui proiect de restaurare, ci și începutul unui nou capitol în viața acestui așezământ monahal. Pe măsură ce soarele a urcat pe cer, luminând frunzele copacilor și zidurile mănăstirii, credincioșii au început să părăsească încetul cu încetul locul sfințit, purtând în inimile lor binecuvântarea acestei zile memorabile. „Ne vom întoarce”, au spus mulți dintre ei, știind că Mănăstirea Bârnova va fi mereu nu doar un loc de întâlnire cu Dumnezeu, ci și punct de atracție turistică și culturală.

Pe firul istoriei

Mănăstirea Bârnova a fost întemeiată în anul 1628 de către domnitorul Miron Barnovschi-Movilă, într-o perioadă de înflorire culturală și religioasă a Moldovei. Construcția inițială a fost realizată din piatră și cărămidă, în stilul arhitectural moldovenesc, caracterizat prin simplitate și eleganță.

În perioada sa de început, mănăstirea a fost un centru important de spiritualitate și cultură, adăpostind o școală de copiști și caligrafi. Aici se realizau manuscrise prețioase, contribuind la păstrarea și transmiterea cunoștințelor și tradițiilor ortodoxe.

Secolele XVII și XVIII au adus o dezvoltare semnificativă a mănăstirii. Sub protecția mai multor domnitori moldoveni, printre care și Vasile Lupu, Mănăstirea Bârnova a beneficiat de numeroase donații și înzestrări, devenind un important centru de pelerinaj. Vasile Lupu, cunoscut pentru contribuțiile sale la arhitectura religioasă, a adus meșteri pricepuți care au îmbogățit mănăstirea cu fresce și icoane valoroase.

În secolul XIX, mănăstirea a trecut prin momente dificile, fiind afectată de secularizarea averilor mănăstirești din 1863, decretată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cu toate acestea, călugării au continuat să își desfășoare activitățile religioase și culturale, reușind să păstreze vie flacăra credinței și tradiției ortodoxe.

În perioada interbelică, Mănăstirea Bârnova a cunoscut o perioadă de renaștere, odată cu reînființarea mai multor mănăstiri și biserici în România. După al Doilea Război Mondial, mănăstirea a trecut printr-o nouă serie de provocări, fiind supusă presiunilor regimului comunist. Cu toate acestea, după Revoluția din 1989, Mănăstirea Bârnova a intrat într-un amplu proces de restaurare și revitalizare.

Astăzi, Mănăstirea Bârnova este nu doar un loc de rugăciune și reculegere, ci și un important obiectiv turistic și cultural. Vizitatorii sunt atrași de frumusețea arhitecturii sale, de liniștea și pacea care domnesc în acest loc sfânt, dar și de bogăția istorică pe care o reprezintă.

Teona SOARE