O poveste cu super-eroi, la Liceul de Informatică

   În orele în care nu învățau logaritmi, nu erau aplecați asupra manualelor ori nu participau la opționale, un grup de copii de la Liceul Teoretic de Informatică „Gr. Moisil” au participat la un proiect inedit. Alături de alte 23 de școli din țară, instituția de învățământ a participat la implementarea metodologiei „Design for Change”, relativ nouă la noi, dar populară în lume, sub egida Romanian Angel Appeal, un ONG care dezvoltă numeroase proiecte în zona educației, despre care am stat de vorbă cu prof. Dana Anghelescu, coordonatorul proiectului la nivelul liceului.

- Puteți să ne oferiți mai multe detalii despre obiectivele principale ale proiectului?

- Proiectul are un obiectiv major, acela de a împuternici copilul, de a-i arăta că poate să schimbe lumea, poate să fie un supererou, chiar dacă nu are superputeri, identificând o problemă existentă în proximitatea lui – în clasă, în școală, în perimetrul acesteia sau în comunitate, găsind o soluție și acționând pentru implementarea acesteia.

- Cum pot copiii să participe și să contribuie?

- Proiectul se adresează, în această etapă doar elevilor din ciclul primar și gimnazial – clasele a V-a și a VI-a, fiind în fază de pilotare, dar a suscitat interesul multor elevi din liceul nostru, care au devenit voluntari, din dorința de a face bine.

- Ce impact sperați să aveți asupra copiilor și asupra comunităților prin acest proiect?

- În primul rând, sper ca toți copiii din clasa a V-a C, de la Liceul Teoretic de Informatică „Gr. Moisil” să fi înțeles cât de valoroși sunt. Provenind din școli diferite, începutul anului școlar a fost dificil pentru ei, iar acest proiect le-a venit ca o mănușă, întrucât le-a creat contextul pentru a comunica, a se cunoaște mai bine și a lucra în echipă, astfel apropiindu-se.

- Există exemple concrete sau povești de succes ale copiilor care au participat și au reușit să facă o diferență?

- Proiectul are două laturi, una curriculară, în care am fost implicați noi, și una nonformală. Noi am reușit să ducem povestea noastră din ora de Limba și literatura română mai departe, astfel copiii au reușit să transfere ceea ce au învățat în clasă, în afara ei. Metodologia DFC presupune 4 pași: „Simte! Imaginează! Acționează! Comunică!”. Ideile proiectului le aparțin. Mai întâi copiii au făcut muncă de detectiv, au observat, apoi au identificat mai multe probleme care necesitau o rezolvare, au ales-o pe cea care-i deranja cel mai mult – bullying-ul sau comunicarea precară – au gândit soluții, după care au trecut la implementarea lor. 

- Cum intenționați să popularizați acest proiect și ce canale de comunicare aveți în vedere?

- În fiecare etapă a derulării proiectului am popularizat reușitele noastre în social media, între elevi și părinți și sper să ajungă și pe calea presei la cât mai multe persoane, pentru că acești copii sunt un exemplu relevant al conceptului „Eu pot.” Acum, la final de proiect, povestea noastră va intra într-o competiție mondială, I Can School Challenge.

- Care sunt principalele provocări pe care le-ați întâlnit în derularea proiectului și cum le-ați depășit?

- Ideile copiilor au fost extraordinare. A fost ușor să găsim contextele de învățare potrivite: am discutat despre felul în care eroii schimbă lumea, în cadrul lecțiilor despre Basm și Legendă, iar apoi am realizat Texte multimodale care au reflectat problema bullying-ului și implicarea lor în soluționarea acesteia. Am creat semne de carte cu mesaje despre bunătate și prietenie, brățări, am reciclat sticle de plastic, am luat interviuri, am organizat campanii de donații și, cea mai mare provocare – am renovat o zonă din interiorul școlii. Mai exact, am scris 48 de contratrepte cu enunțuri asertive, exclamative și imperative, pe care să le vadă oricine trece pe acolo și să-și schimbe starea de spirit. Apoi, am creat Colțul bunătății și al inspirației, pictând doi pereți goi.  De ce spun că a fost cea mai mare provocare? Pentru că a necesitat timp și resurse financiare. Am avut sprijinul total al conducerii liceului și ni s-au alăturat părinți și elevi de la multe clase.

- Ce rol joacă supereroii în cadrul proiectului și cum îi inspirați pe copii să devină supereroi?

- Cei 28 de copii participanți sunt deja niște supereroi. Dorința lor de a fi buni și de a face bine i-a inspirat și pe ceilalți elevi ai școlii, pe profesorii lor și le-a demonstrat tuturor că dacă vrei, poți, și că nu există problemă fără soluție. Importantă este implicarea.

- Aveți parteneri sau colaboratori în cadrul acestui proiect

- Partenerii noștri, dincolo de Romanian Angel Appeal,  au fost părinții și școala. Doamna profesoară de educație plastică, Anișoara Munteanu, a fost alături de noi pas cu pas în împărtășirea poveștii, iar fără suportul conducerii liceului nu am fi reușit să avem atât de mulți beneficiari.

A consemnat Maura ANGHEL

Povestea „I can” este, de fapt, o mișcare globală, care popularizează istoriile de succes ale elevilor din toată lumea. Cu siguranță, nu ne vom opri aici. Metodologia Design for Change a adus multe beneficii, copiii au devenit mai deschiși, foarte implicați, dornici de schimbare. Cred că cel mai bun feed-back  pentru programul nostru, pe care l-am intitulat I can and i will, și care spune totul despre reușita programului este cel primit de o fetiță, care spune că: „ Față de începutul anului școlar, acum sunt mult mai bună cu cei din jur, deoarece dumneavoastră ne-ați învățat să fim mai prietenoși și mai respectuoși. (...) Desigur, mi-ar plăcea ca pe viitor clasa noastră să fie mult mai unită pentru că doar așa putem crea lucruri de poveste.”