Ioachim și Ana, Ziua Sfinților Părinți

  * în fiecare an, pe 9 septembrie, inimile credincioșilor ortodocși se adună într-un cor de rugăciuni și mulțumiri, celebrând Sfinții Ioachim și Ana, părinții Sfintei Fecioare Maria * această sărbătoare urmează imediat după Nașterea Maicii Domnului, adăugând o notă de continuitate spirituală în calendarul ortodox *  Ioachim și Ana, numiți „Sfinții și Drepții Părinți”, reprezintă un exemplu suprem de credință, răbdare și speranță

Sfinții Ioachim și Ana sunt sărbătoriți în fiecare an în calendarul ortodox pe data de 9 septembrie, la o zi după Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică. Ioachim și Ana mai sunt numiți Sfinții și Drepții Părinți, fiind părinții Sfintei Fecioare Maria.

Sfânta Ana a fost mama Fecioarei Maria și, potrivit scrierilor bisericești, ea ar fi provenit dintr-un neam preoțesc și era mezina preotului Matan. Sfânta Ana a fost cununată cu înțeleptul Ioachim din Galileia și, conform Evangheliei. Ioachim era mâhnit de faptul că nu pot avea copii, dar nu se mânia împotriva lui Dumnezeu, ci întotdeauna spunea: „Mă voi retrage în pustiu și voi sta și nu voi mânca nimic, ci mă voi ruga și voi plânge, până când Dumnezeu va da roada pântecelui soției mele”. Și după multă vreme de rugăciune și post, prin rânduiala lui Dumnezeu, cei doi au avut un copil la bătrânețe, pe Fecioara Maria.

Conform scrierilor bisericești, pe când Fecioara Maria era mică, Sfânta Ana ar fi dus-o și lăsat-o la Templu, drept orfană neprihănită. Din acest motiv, Fecioara Maria a rămas orfană timpuriu, chiar dacă tatăl său a trăit până la 80 de ani și mama, Sfânta Ana, până la vârsta de 69 de ani. Ziua în care sunt prăznuiți Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana este încărcată de tradiții și obiceiuri. Se spune că astăzi nu este bine să faci curățenie, nici să speli hainele de mână, cât timp durează slujba din biserică. Totodată, este ziua în care e bine să cumperi un cadou, cât de mic posibil, unui copilaș din familie sau propriului copil, întru cinstirea Sfintei Ana. Sfânta Ana este protectoarea celor mici și a femeilor însărcinate. În această zi nu este bine să te cerți cu cei din jur, deoarece toate supărările pe care i le poți provoca unei persoane mai târziu se întorc împotriva ta.

Rugă pentru o Fecioară

Povestea lor, așa cum este descrisă în textele bisericești, este una profundă, dar și sensibilă. Ani la rând, cei doi s-au rugat pentru a primi darul unui copil. Durerea lor de a nu putea avea urmași era copleșitoare, dar niciodată nu și-au pierdut încrederea în Dumnezeu. În loc să cadă în disperare, Ioachim a ales calea rugăciunii și a postului, retrăgându-se în pustiu cu sufletul plin de credință. Cu ochii îndreptați către cer și cu inima plină de lacrimi, el a continuat să se roage, sperând că Dumnezeu le va oferi, într-o bună zi, binecuvântarea pe care o așteptau.

Prin rânduiala divină, rugăciunile lor au fost ascultate. La o vârstă înaintată, Ana a născut-o pe Fecioara Maria, pruncul care avea să schimbe cursul istoriei. Acest miracol al nașterii târzii simbolizează că răbdarea, credința și iubirea nu rămân niciodată nerăsplătite.

Sărbătoarea Sfinților Ioachim și Ana este plină de tradiții adânc înrădăcinate în spiritualitatea românească. Se spune că în această zi nu este bine să faci treburi casnice, precum curățenia sau spălatul hainelor, mai ales cât timp durează slujba la biserică. Este o zi în care liniștea, reculegerea și mulțumirea trebuie să primeze. Gesturi simple, dar pline de semnificație, cum ar fi oferirea unui mic cadou unui copil, sunt îndemnuri la generozitate și bunătate, într-un spirit de omagiu pentru Sfânta Ana, protectoarea celor mici și a femeilor însărcinate.

Pentru femeile care așteaptă un copil, această zi are o însemnătate aparte. Sfânta Ana, prin propria ei experiență de mamă târzie, a devenit simbolul speranței și al ocrotirii materne. Rugăciunile adresate ei în această zi au o rezonanță aparte, fiind pline de încredere și recunoștință.

Nu este doar o sărbătoare religioasă; este o zi a sufletului, un moment de reflecție asupra iubirii, sacrificiului și a darului vieții. Sfinții Ioachim și Ana, prin viața lor simplă, dar plină de sfințenie, ne amintesc că, indiferent de încercările pe care le întâmpinăm, credința profundă poate transforma suferința în binecuvântare.

În acest peisaj spiritual încărcat de emoție, tradițiile locale se amestecă în învățăturile biblice, dând naștere unui tablou vibrant al speranței și al iubirii. Fiecare gest mic, fie o rugăciune, fie o îmbrățișare oferită unui copil, devine o ofrandă în această zi sfântă. Supărările și neînțelegerile nu-și au locul, căci credința și iubirea sunt cele care ar trebui să călăuzească pașii tuturor în această zi a recunoștinței și a binecuvântării. Este o zi în care cerurile parcă sunt mai aproape, iar fiecare suflet se poate simți mai aproape de divin, prin mijlocirea Sfinților Ioachim și Ana.

Maura ANGHEL