Sărbătoarea celor 40 de Mucenici, tradiții și obiceiuri

Dimensiune font:

| 09-03-2024 13:09

Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradițional și a generat o sărbătoare tradițională românească, Mucenicii. În credința populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moșilor.

La români, sărbătoarea celor 40 de Sfinți a dat naștere mai multor obiceiuri frumoase creștine, dar și precreștine, căci ziua celor patruzeci de mucenici este aproape de data echinocțiului de primăvară.

Ziua de sâmbătă care precede Lăsatul Secului de Brânză sau Lăsatul Secului de Carne, dedicate moşilor şi strămoşilor, se numeşte Moşii de Iarnă. Împreună cu Moşii de Sâmedru formează Moşii cei Mari de peste an. La Moşii de Iarnă se împart alimente (plăcinte, produse lactate, piftii) şi, uneori, vase umplute cu mâncare gătită sau cu apă.

De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bate sau maiuri, rostind descântece „pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.

In tradiția populară se considera că sfinții mucenici se adună pentru a participa la un sobor de dezghețare a pamantului și de slobozire a căldurii, se credea că pământul era bătut cu maiurile, cu toiegele, măciucile sau botele de către Moşi, spirite ale strămoşilor, identificate în Calendarul creştin ortodox cu cei 40 de Sfinţi Mucenici din cetatea Sevastiei.

Practica magică era efectuată de copii în ziua de Măcinici pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii din pământ, pentru sănătatea şi norocul oamenilor se numea baterea pământului cu maiurile sau cu botele.

În timp ce lovesc pământul, aceştia s-ar îndemna strigând în cor: „Patruzeci de sfinţi voinici, Daţi cu botele-n pământ, Ca să tune (intre) frigul, Să iasă căldura!” sau „Intră frig și ieși căldură, / Să ne fie vreme bună / Pentru plug și arătură”. Adesea, se bătea cu botele şi ciomegele şi în focurile aprinse în curţi şi grădini în această zi (Banat). Uneltele cu care copiii sau Moşii bat pământul ca să scoată căldura şi colţul ierbii sunt frecvent modelate din aluat şi mâncate sacramental în ziua de 9 martie.

Focurile de măcinici, incinerarea simbolică a spiritului iernii şi renaşterea spiritului verii se realizează prin aprinderea focurilor rituale în dimineaţa zilei de Măcinici (9 martie), echinocţiul de primăvară pe stilul vechi.

Incinerarea simbolică a spiritului iernii şi renaşterea spiritului verii se realizează simbolic, prin aprinderea focurilor rituale, în dimineaţa zilei de Măcinici.

În sate se aduna în mijlocul bătăturii gunoiul din casă și din ogradă și i se da foc, iar tinerii sar peste el, ca să fie feriți de rele și de boli tot anul. Cenușa este presarată apoi în jurul pomilor și în grădină.

Prin Banat copiii scormoneau şi băteau cu „botele” (beţele) în foc iar mamele lor împrăştiau cenuşa rămasă după stingerea jarului în jurul caselor şi adăposturilor de animale şi păsări.

Focurile de Măcinici aveau funcţii polivalente: purificatoare (curăţirea spaţiului de forţele malefice în ultima zi a anului vechi şi în prima zi a Anului Nou); profilactică (preîntâmpinarea neplăcerilor aduse oamenilor de şerpi şi de insecte pe timpul verii); fertilizatoare a grădinilor, livezilor şi viilor prin împrăştierea cenuşii pe pământ.

Fiind aprinse la echinocţiul de primăvară (stil vechi), este de presupus că principala funcţie rito-magică a focurilor de Măcinici a fost sprijinirea Soarelui să depăşească momentul critic al echilibrului perfect între lumină şi întuneric (Banat, Crişana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi sudul Moldovei).

După ce, în luna lui Faur, plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curățat si purificat, in dimineața acestei zile plugul era scos în fața casei, iar acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri. Credința că începutul simbolic al activităților agrare aduce spor și belșug era foarte puternică.

În dimineața zilei de 9 martie, zi de muncă și de sărbătoare, abundau practicile cu rol purificator al pământului și al animalelor.

Plugul se aducea în fața casei, iar plugarii, de obicei doi la număr, stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, după caz. Femeia ieșea din casă având într-o mână traista pentru plugari, iar in cealaltă ținea un vas cu apă sfințită, tâmâie și busuioc. Femeia înconjura plugul de trei ori stropind cu agheasmă și afumandu-le cu tămâie. În timpul celor trei rotații executate in sensul direcției soarelui, femeia rostea, solemn, urmatoarele: „Cât de curată este tămâia și agheasma, așa de curați să fiți și voi / Și să umblați nedespărțiți la arat / Și nicicând să nu dați peste vreun strigoi sau moroi care să vă facă rău”.

În fata animalelor de muncă se așeza un ou, în credința că dacă acesta va râmâne întreg dupa pornirea carului, atunci și plugarilor le va merge bine pe toată durata plugăritului. Plugarii primeau traista cu mâncare, după care femeia vărsa agheasma rămasă în cofă la picioarele animalelor. Se obișnuia ca în coamele plugului să se pună acum un colac împletit în opt, ca simbol al fertilității. Semnificația oului aruncat este de sorginte precreștină, oul fiind considerat măsura tuturor lucrurilor de început (ab ovo), el având aici rol augural și protector în desfășurarea aratului.

După acest moment plin de solemnitate, desfășurat în curtea casei, plugarii porneau plugul către câmp sau către grădina din apropiere, unde marcau o brazdă simbolică, de pocinog (început) după care dezjugau și hrăneau animalele, iar ei se ospatau în mod ritual pe brazdă.

In unele sate se scoteau pe izlaz toate plugurile, se chema preotul și se făcea o slujbă de sfințire a apei și de stropire a fiecărui plug în parte, după care plugarii se îndreptau către ogorul propriu pentru marcarea brazdei de început.

Ziua mucenicilor era și un prilej de prognozare a vremii. Se considera că dacă plouă în aceasta zi, va ploua și de Paști, dacă tună, vara va fi prielnică tuturor culturilor, dacă îngheață în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă și nu va fi brumă, iar stiuleții de porumb vor urui spre coșare precum roțile de la căruță în trecere peste pământul înghețat.

„Cum va fi timpul în ziua de Măcinici, asa va fi toată primăvara”.

Material de Veronica Diac Canal 33