Vinerea Mare la grătare. Mustrarea unui preot: „E incredibil cum nu pot rata unii creștini să fie farisei”

„Cu câtă ușurință, doar la mirosul unor mici, au și uitat de parabola pe care le-o adresează Mântuitorul” - astfel își începe Ioan-Florin Florescu, un cunoscut și respectat preot român misionar în Scoția, critica la adresa fariseilor care împart lumea în „ei” și „ceilalți”.

„Sunt zei și lângă grătare”- așa se numește postarea făcută pe blogul său „Jurnal scoțian” Ioan-Florin Florescu, unul dintre cei mai respectați preoți români din diaspora.

„E incredibil cum nu pot rata unii creștini să fie farisei chiar și în Săptămâna Mare, împărțind lumea în „ei”, care postesc în aceste zile, și „ceilalți”, care merg la grătare. Cu câtă ușurință, doar la mirosul unor mici, au și uitat de parabola pe care le-o adresează Mântuitorul „celor convinși în sinea lor că sunt drepți și-i disprețuiesc pe ceilalți”: „Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri…” (Luca 18,11)”, susține Florescu.

El reamintește celor care au uitat, „de la mână până la gura altora”, cuvintele pe care le-au auzit chiar la începutul Postului, despre cum trebuie să fie postirea lor, în raport cu nepostirea celorlalți:

„Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă… Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? … Şi cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu… Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu… Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!” (Romani 14).

„Oamenii aceștia care merg la grătare sunt mai drepți decât cei care-i judecă”

Preotul susține că este mai grav să postești și să-i judeci pe ceilalți, decât să nu postești:

„Oamenii aceștia care merg la grătare sunt mai drepți decât cei care-i judecă și-i disprețuiesc în aceste zile, pentru că ei mănâncă, și încalcă postul, dar nu-i judecă și nu-i disprețuiesc pe cei care postesc și nu mănâncă. (Și care, și ei, încalcă postul în felul acesta, prin judecarea aproapelui lor.)”

„Dacă dorim o lume mai bună în jurul nostru, ideea ar fi să ne uităm spre noi înșine. Nu spre ceilalți din postura de judecători vitriolici și autosuficienți. Dar nici măcar spre propriul sine care, oricât de umbrit umbrit ar fi, reflectă chipul lui Dumnezeu. Smerenie s-ar putea să fie identificarea propriei măsuri și recunoașterea limitelor proprii. Raportarea la standarde și la măsuri ideale în timp ce pierdem legătura cu noi înșine în datele personale și cu realitatea în care trăim, ar putea fi orice dar nu viață duhovnicească. Nu cred în mântuirea copy/paste pentru că nici un om nu este tras la ștanță, ci univers unic și irepetabil. De ce nu ar fi posibil să te mântuiești prăjind mici în post, în timp ce te bucuri și nu judeci pe nimeni? Și de unde certitudinea mântuirii proprii bifând cele formale ale credinței dar eludând esența, dragostea de Dumnezeu și de aproapele?” - a detaliat Lucian.