„Am crescut acest public, l-am modelat, l-am obișnuit să fie nerăbdător, să vadă spectacolele”

 * dialog cu teatrologul Oltița Cîntec, curatorul Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr

Iașul va găzdui din nou, în toamnă, o nouă ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI), eveniment devenit emblematic și așteptat cu bucurie nu doar de public, ci și artiștii invitați. Despre toate aceste detalii am stat de vorbă cu teatrologul Oltița Cîntec, curatorul festivalului.

- Cum a evoluat festivalul de-a lungul anilor și care sunt principalele momente care au marcat această tradiție?

- Suntem la ediția cu numărul 17, iar evoluția a fost pe linia diversificării programului și a creșterii complexității lui. Încă de la început am mers pe ideea curatorială a exclusivităților, pentru a profila un eveniment unic, care-și răsfață publicul. Dimensiunea europeană, relația organică cu comunitatea locală și regională, deschiderea internațională l-am impus ca un festival de anvergură și de valoare. Un „festival remarcabil” cum zice Asociația Europeană a Festivalurilor de la Bruxelles. Curatorierea este un act creativ, înseamnă un concept în jurul căruia imaginez selecția de creații scenice, evenimente conexe care să favorizeze legăturile cu publicul.

„Ceea ce urmărim noi la FITPTI relevă un element comun, adică deschiderea, interesul pentru forme de artă inedite, curiozitatea, bucuria consumului estetic”

- Ce a inspirat alegerea temei „Tranziție” pentru ediția din acest an și cum a fost ea integrată în programul artistic?

- Se împlinesc 35 de ani de la momentul istoric 1989, un prilej de a reflecta prin mijloacele artisticului pașii pe care țara noastră i-a făcut pe linia valorilor democratice. Am obținut, cu sprijinul Ambasadei Elveției la București drepturile de proiectare a filmului documentar al lui Milo Rau, Ultimele zile ale Ceaușeștilor. Teatrul Apropo București va prezenta Întâmplări stranii din Pipera, un spectacol itinerant (spectatorii se deplasează în patru locații) despre cum va arăta România în 2050. Teatrul Nottara va juca Bădăranii lui Carlo Goldoni în viziunea lui Alexandru Dabija, un mix de spectacol de epocă și mentalități actuale, cu o echipă actoricească de top. Radu Afrim va deschide FITPTI 2024, cu Ierbar (Teatrul Național Târgu Mureș), o montare de mare lirism scenic, foarte vizual, așa cum doar el știe să facă. Vom avea (în Grădina Botanică) Cultură‵n șură, unicul demers din România axat pe mediul rural, cu spectacolul Schimbăm perdelele. Vom avea expoziția de fotografii și video Silviu Purcărete-50 de ani de teatru, la Palatul Braunstein, vom avea teatru stradal, lansări de carte, teatru studențesc, teatru VR, vom fi în peste 20 de locuri din oraș. Îl luăm în stăpânire în zilele de festival.

- Cum răspunde festivalul provocărilor actuale din societate și cum reflectă tema tranziției în spectacolele prezentate?

- Limite al Companiei de Teatru Educațional Replika abordează subiectul învățământului românesc. Adrenalină aruncă spoturi de atenție către industria muzicală autohtonă din anii 2000, colateral și asupra consumului de droguri. AUĂLEU Timișoara ne arată în stilul lor sarcastic cum se desfășoară Adunarea generală a locatarilor. Teatru Bis Sibiu vorbește despre cei Născut în 2000. Matched Society e un performance interactiv despre modurile de pețire din ultimul veac, de la anunțuri în ziare la applicații de dating si swipe. Tea&Milk abordează tema migrației economice. 

- Ce impact considerați că are acest festival asupra tinerilor participanți și spectatori, mai ales în contextul tranziției de la copilărie la adolescență și maturitate?

- Festivalul are în vizor toate categoriile de publicuri, de la preșcolari, la adolescenți, tineri adulți, maturi și seniori. Sunt tranziții între fiecare dintre aceste vârste și în interiorul lor, iar ceea ce urmărim noi la FITPTI relevă un element comun, adică deschiderea, interesul pentru forme de artă inedite, curiozitatea, bucuria consumului estetic, indiferent de codul numeric personal.

„Avem un nucleu consistent de spectatori fideli, care se mărește de la an la an. Evenimentul nostru e așteptat cu nerăbdare”

- Care sunt cele mai importante noutăți ale ediției din acest an și ce așteptări aveți în ceea ce privește reacția publicului?

- E minunat că avem un nucleu consistent de spectatori fideli, care se mărește de la an la an; că evenimentul nostru e așteptat cu nerăbdare, că biletele se vând ca pâinea caldă. Primele două seturi s-au vândut cam 40 la sută, într-o lună de vară, de vacanță, când prioritățile sunt altele. Avem multe sold-out, multe pe statusul „ultimele bilete”. E indicatorul cel mai relevant acest răspuns extraordinar al publicului. Am crescut acest public, l-am modelat, l-am obișnuit să fie nerăbdător să vadă spectacolele pe care le-am ales, evenimentele pe care le-am imaginat. Unele dintre nouătăți le-am anunțat deja. Vine și Ada Milea care va concerta în doi cu Bobo Brurlăcianu, Amintiri și Chirițe. Ada Milea va fi prezentă și cu un spectacol muzical realizat cu studenții de la Facultatea de Teatru Târgu Mureș, Alice.  

- Cum selectați trupele de teatru participante și ce criterii stau la baza acestei selecții, mai ales având în vedere tema „Tranziție”?

- Principalul criteriu este relevanța în raport cu tema. Alături de cel valoric. Diversitatea e un alt criteriu. Varietatea estetică și stilistică. E înțelept ca orice curator să se poziționeze și în papucii publicului pe care-l are în vedere, să îi anticipeze așteptările și să vină cu propuneri care să-l uimească.  Dar și cu propuneri care să îl surprindă, să îl provoace, să-l readucă în sală.

- În ce fel festivalul contribuie la dezvoltarea educației culturale a tinerilor și la promovarea teatrului ca formă de artă esențială?

- Fiecare spectator care intră în sală ori participă la un spectacol outdoor va fi puțin altfel decât a fost înainte de vizionare. Arta vie care este teatrul modifică ceva la nivel emoțional în fiecare participant. Aceasta este magia, puterea extraordinară a artei scenice, forța ei transformativă.

- Ce provocări ați întâmpinat în organizarea acestei ediții și cum ați reușit să le depășiți?

- Uneori nu reușesc să pun de acord programul FITPTI cu programul unor producători. Alteori, bugetele unora depășesc posibilitățile noastre financiare. Un festival de artele spectacolului, care sunt arte de echipă, are cheltuieli mult mai mari decât ale altor genuri culturale. La teatru avem actori, tehnicieni care trebuie transportați și cazați, e nevoie de tir pentru decoruri, sunt bugete mari. În medie, pentru un spectacol de o oră sau două, devizul variază între 10.000 de euro și 6.000 de euro.  

- Care a fost cea mai neașteptată întâmplare care a avut loc în timpul unei ediții a FITPTI? Cum ați reușit să o gestionați?

- Am tot povestit-o, că e de pomină. AUĂLEU Timișoara, o companie independentă, a jucat în aer liber, în Piața Unirii, HUOOOO!!!!!. E o comedie care satirizează un jandarm, iar la finalul reprezentației un echipaj de jandarmi i-a legitimat și a vrut să-i amendeze pentru ofensă. Artiștii i-au trimis pe apărătorii ordinii publice la Teatru, au venit, le-am spus care e diferența dintre o ficțiune și realitate, dintre teatru ca artă și viața reală. Cineva a filmat toată povestea, a pus-o pe internet și s-a viralizat! Am avut cea mai bună reclamă, toate televiziunile au dat știrea în prime-time. 

 - Au existat situații în care artiștii au improvizat sau au adaptat spectacolele din cauza unor probleme tehnice sau logistice? Ne puteți da un exemplu memorabil?

- Situații de genul acesta apar adesea, actorii și tehnicenii sunt obișnuiți, le rezolvă din mers fără ca spectatorii să-și dea seama. Anul trecut, la Seaside Stories nu funcționau proiecțiile video, iar publicul era deja în sală. O problemă de conexiuni între device-uri, tehnologia e bună, dar dă și de furcă. S-a întârziat puțin, s-a făcut un anunț, oamenii au înțeles.

- Ce spectacole din cadrul FITPTI au stârnit cele mai multe discuții sau controverse? Ați avut momente în care a trebuit să gestionați reacții neașteptate din partea publicului?

- Cele mai frecvente sunt cauzate de inadecvarea de vârstă. Deși la toate spectacolele, în prezentare scrie limpede care e tema, care e adresabilitatea, unii nu citesc și vin la ceva care nu li se potrivește. Și nici nu acceptă recomandarea colegilor, care îi sfătuiesc să revină la altceva.

- Puteți să ne povestiți despre o situație amuzantă sau trăznită care s-a întâmplat în culisele festivalului și care a devenit o poveste memorabilă pentru echipa organizatoare?

- În urmă cu niște ani, la un spectacol al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, decorul era alcătuit din câteva zeci de mașini de spălat automate, unele chiar cu motorul în ele, deci foarte grele. Motostivuitorul cu care le-am suit în scenă n-a mai venit seara, la demontare, era weekend și nu mai dădeam de „Dorel”, așa că a trebuit să le scoatem în fața teatrului. A mai venit și o ploaie, le-am acoperit cu folie de nylon. Acum râdem când ne amintim, dar atunci nu a fost deloc nostim.

- Ați avut vreodată momente în care un spectacol a depășit așteptările în moduri neobișnuite, fie prin creativitate, fie prin reacția publicului? Care au fost acestea?

- Au fost multe, de genul „de ce nu mai sunt bilete?”, „dar când s-au vândut?”, ”de ce sala are numai atâtea locuri?” Pe noi, ca organizatori, ne bucură asemenea feedback.    

 - Ce reacții neobișnuite ați primit de la public în timpul sau după unele dintre cele mai experimentale sau inovatoare spectacole din FITPTI?

- Esențial este ca atunci când mesajul estetic nu este înțeles să existe un dialog între artiști și public. Ceea ce și facem de câteva ediții încoace. Avem discuții post-spectacol acolo unde tema abordată este mai incomodă sau când mijloacele de expresie scenică sunt mai avangardiste. Dialogul este întotdeauna soluția. 

A consemnat Maura ANGHEL

 

 

Oltița Cîntec este doctor în Teatrologie, prof.univ.dr. habil. la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescuˮ din Iași, profesor asociat la Școala Doctorală a Facultății de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyaiˮ din Cluj, manager interimar al Teatrului Luceafărul din Iași. Articolele și studiile sale au apărut în reviste academice, de teatru și de cultură din țară și străinătate. A făcut parte din jurii de specialitate și a susținut prelegeri despre teatrul românesc în România și în afara granițelor. Este autoare a mai multor cărți de teorie și istorie recentă a artei spectacolului, multe dintre ele premiate.