„Cel mai important sfat pe care l-am primit? Am două urechi și o gură, deci trebuie să ascult de două ori mai mult decât vorbesc!”

* dialog cu Bogdan Cojocaru, prefectul județului Iași și președintele organizației județene a PSD, candidat al acestei formațiuni la funcția de președinte al Consiliului Județean Iași

- Domnule Cojocaru, v-aș întreba pentru început, pentru a face legătura, să spunem -  mai bine zis, pentru a încerca să ne separăm de viața aceasta politică -, dacă există ceva ce un politician, o persoană publică, clădește pe dinlăuntrul său, ca un fel de zid, când vine vorba despre promisiuni…

- Nu! Atâta timp cât ești un om corect, care te implici de fiecare dată în această activitate - pentru că nu te obligă nimeni să faci acest lucru, dacă e să discutăm corect. Eu mi-am asumat acest rol de a fi reprezentantul comunității și de a lucra pentru comunitate, în pozițiile publice, pe care le le-am ocupat sau le voi ocupa.

„Merg cu mare plăcere la Șipote, unde m-am născut, am făcut școala primară, mama a fost profesor de fizică și chimie în comună, tata inginer agronom acolo…”

- Mai este acasă, locul copilăriei dumneavoastră?

- Da! Merg cu mare plăcere la Șipote, eu acolo m-am născut, am făcut școala primară, mama a fost profesor de fizică și chimie în comună, tata inginer agronom acolo, însă după clasa a 8-a – căci am am stat și la cămin, la Liceul „Mihai Eminescu”, s-au mutat și părinții în Iași. Acasă mă întorc de fiecare dată cu mare plăcere. Am colegi, prieteni care locuiesc în continuare acolo. Sunt oameni cu familii, oameni responsabili, unii dintre ei chiar implicați și în politică. Unul dintre colegii mei de școală de atunci lucrează în primărie, altul e antreprenor și consilier local, păstrez legătura cu ei și revin de fiecare dată cu mare plăcere.

- Ați încercat să faceți copilul să înțeleagă că vă e dor de ceva anume?

- Sunt multe lucruri de care ne e dor, în special de copii, pentru că prin activitățile pe care le desfășurăm zi de zi ajungem sau plecăm dimineața, să ne întoarcem seara. Acesta e principalul lucru la care ne gândim, că ne e dor de ei.

- Ce se pierde definitiv odată cu intrarea în politică?

- Am constatat și eu, au constatat și alții că odată cu implicarea în viața politică pierzi timpul pe care îl alocai lucrurilor care îți făceau plăcere, dar și timpul alocat familiei. Din nefericire, în momentul în care intri într-o zonă precum cea politică, primii care au de suferit sunt cei din familie.

- Putem spune că politica este un joc în care pierde mereu cel care câștigă?

- Nu mai ai același timp pe care-l alocai, cândva, familiei. Întrebarea e, în același timp, complicată, dar și simplă… Nu se pierd elemente importante pentru că noi ne asumăm acest lucru. Din nefericire, primii care au de suferit sunt reprezentanții familiei, dar familia se lărgește, dacă pot spune așa, pentru că ești în mijlocul comunității și atâta timp cât faci lucrurile acestea corect, bine, se compensează.

„Am apelat mereu la părinți să-mi rezolve problemele care țin de casă sau de a gestiona diverse lucruri din viața de zi cu zi. Părinții sunt cei care mă ajută în a rezolva lucrurile la timp”

- Conflictul între generații… l-ați acceptat sau încă mai lucrați la asta?

- N-am avut niciodată un conflict cu celelalte generații. Am intrat în partid când era domnul Solcanu președinte, după care au urmat și alți președinți. De fiecare dată, cei care veneau din organizația de tineret aveau tot timpul un dialog cu reprezentanții noștri cu o vârstă mai înaintată. Eu am spus de fiecare dată un singur lucru, și anume acela că într-un partid politic fiecare generație are un rol foarte important. Tinerii au entuziasm, vin, învață, dezvoltă anumite lucruri, cei care au mai multă experiență sunt la fel de importanți, pentru că toată expertiza și experiența pe care o au dumnealor poate fi folosită în cadrul organizației și fiecare-și are rostul.

- Cât de des vă sună cunoscuții pentru a le soluționa diferite probleme?

- Nu am folosit niciodată funcția pe care o am sau am deținut-o sau pe care o voi deține pentru a soluționa într-un fel sau altor anumite probleme. De fiecare dată, indiferent că vorbim de apropiați sau de cetățeni, la modul general, legea e cea care trebuie să rezolve situația în cazul fiecăruia.

- La cine ați apelat ultima dată pentru a vă rezolva o problemă personală?

- Din cauza faptului că nu am foarte mult timp liber la dispoziție, am apelat mereu la părinți să-mi rezolve problemele care țin de casă sau de a gestiona diverse lucruri din viața de zi cu zi. Părinții sunt cei care mă ajută în a rezolva lucrurile la timp.

Intelectualii… În anumite momente, din cauza acestor etichete care se pun foarte ușor și pe care le primim cu toții, pentru simplul fapt că ne implicăm din punct de vedere politic, sunt anumite persoane care vor să se țină deoparte…”

- Când puneți în balanță ideologia, la ce vă gândiți întâia oară?

- Sunt unul social-democrat convins, cu valori pro-europene și împărtașesc valorile euro-atlantice. În momentul în care vorbim de ideologie, prima dată mă gândesc - ca partid social-democrat, la intervenția statului în momente dificile. Și aici putem aminti, ca exemplu, momentul în care s-a intervenit în ceea ce înseamnă plafonare a adaosurilor comerciale pentru produsele de bază. O chestiune recentă, plafonarea tarifelor pentru energie electrică sau gaze e un element care ne definește pe noi și ca persoane, dar și ca membri de partid, pentru că statul trebuie să intervină în momentele dificile.

- De ce dispar intelectualii veritabili din viața publică, din viața politică?

- Eu nu cred că dispar și sunt în jurul nostrum. Eu sunt un om care a făcut școala la timp, un om aplecat spre această categorie socială foarte importantă. Și noi avem profesori universitari în cadrul organizației, avem medici, avem profesori, nu cred că dispar intelectuali din partidele politice. Într-adevăr, în anumite momente, din cauza acestor etichete care se pun foarte ușor și pe care le primim cu toții, pentru simplul fapt că ne implicăm din punct de vedere politic, sunt anumite persoane care vor să se țină deoparte…

- Care ar fi cel mai prețios sfat pe care l-ați primit dvs., de-a lungul timpului?

- Cel mai important sfat pe care l-am primit sună foarte simplu: am două urechi și o gură, deci înseamnă că trebuie să ascult de două ori mai mult decât vorbesc!

- Ce-ați schimba în viața dumneavoastră dacă mâine ar trebui să o luați de la capăt, cu un alt nume?

- Nu sunt multe lucruri de schimbat. În fiecare etapă a vieții am făcut și am simțit că trebuie să mă implic în acele activități pe care le-a întreprins. Fac cu plăcere ceea ce fac și astăzi, ceea ce am făcut și în trecut. Nu aș schimba mare lucru! Când am dat examen la Facultatea de Informatică, m-am înscris, într-adevăr, și la Facultatea de Matematică-Informatică, unde puteam să intru… Dar n-aș schimba nimic din acest punct de vedere. Nici la partea profesională, nici la partea care ține de familie, absolut nimic. La partea care ține de viața politică, la fel. N-am ars nicio etapă, de la simplu membru în organizația de tineret pănă la funcția de președinte al organizației județene.

- Simțiți povara numelui dumneavoastră pe spatele copiilor?

- Nu. Copiii mei cu siguranță vor avea posibilitatea să se dezvolte și să facă ceea ce își doresc.

- Când și unde ați donat ultima dată bani?

- De obicei, aceste lucruri nu cred că ar trebui discutate… Dar facem - și eu, și toți membrii familiei - facem astfel de acte de caritate. Prefer să nu vorbesc despre ele, dar pot să dau câteva exemple, aducând în discuție un preot foarte cunoscut din orașul nostru, părintele Damaschin… Chiar presa, când a avut campanii desfășurate, de Crăciun, de Paște, în alte momente, pentru diverse cauze, de fiecare dată am fost prezent și cât am putut am contribuit și eu. Dar prefer de obicei să nu vorbesc despre aceste lucruri.

„Presa n-a fost niciodată incomodă. N-am avut nimic de ascuns, de fiecare dată, indiferent că pentru unii poate părea un subiect delicat, am răspuns la orice întrebare, în limita decenței”

- Când ați citit ultima dată o carte ați făcut-o pentru că aveați timp suficient la dispoziție?

- Da, ne timp fac. Pentru că și seara, când ajung acasă, chiar dacă mai sunt lucruri de rezolvat, cititul e o plăcere. Și în momentul de față citesc o carte, zic eu, importantă, e vorba de o carte scrisă de Coleman, Inteligența emoțională.

- Câți autori literari ieșeni cunoașteți?

- Îi cunosc pe cei care s-au implicat în Filit, un proiect care a devenit tradiție. Cel care îmi vine acum în minte e domnul Dan Lungu, cu care am și fost coleg, la un moment dat, în Consiliul Județean. Mai este Emil Brumaru, care, din păcate, s-a stins…

- Ați vorbit, adineauri, de presă. Presa este necesară în viața dumneavoastră, sau e doar incomodă?

- Presa n-a fost niciodată incomodă. N-am avut nimic de ascuns, de fiecare dată, indiferent că pentru unii poate părea un subiect delicat, am răspuns la orice întrebare, în limita decenței.

- Aveți fini de botez? Câte familii noi ați însoțit la altar, ca naș?

- Nu sunt mulți. Ca naș de cununie, am cununta o singură dată, iar de botezat, doi copilași. Sunt prieteni, oameni cu care am crescut și, la un moment dat, dacă au venit cu această propunere, n-am ezitat să-i dăm curs.

„Mi-e frică să nu mă îmbolnăvesc. Dar, cu ajutorul Lui Dumnezeu nu o să mă îmbolnăvesc așa de tânăr! Sper să mă țin departe de orice problemă de sănătate, nu doar pe mine, ci să fim cu toții sănătoși”

- La nunți mergeți? La câte nunți participați, anual?

- N-am fost la foarte multe nunți. A fost o perioadă mai aglomerată din acest punct de vedere, după anul în care noi ne-am căsătorit, mă refer la mine și la soție, dar în ultima perioadă dăm curs invitațiilor care vin. În ultimul an au fost câteva, vreo patru, cinci, șase…

- Cine vă sună cel mai des, dar mai ales la ore nepotrivite?

- Ore nepotrivite nu prea an, deoarece, prin prisma activităților pe care le desfășor, nu doar ca prefect, ci în general, oră nepotrivită nu prea există.

- Care a fost ultimul banc bun pe care l-ați auzit în ultima perioadă? L-ați reținut?

- Aici, sunt deficitar. Îmi place să ascult bancuri, dar nu le rețin și nici nu sunt un bun povestitor de bancuri. În jurul meu am cel puțin trei persoane care sunt un fel de enciclopedie de bancuri, dar eu nu, nu am această abilitate de a le spune spune.

- Uluială. Când v-a cuprins ultima dată acest sentiment?

-  Nu vreau să mă raportez la chestiuni politice, unde suntem surprinși, de multe ori negativ, din cauza unor decizii, mai ales la nivel local. Nu-mi vine în minte acum un astfel de moment de uluială.

- Vor veni, probabil, după alegeri…

- Eu zic că o să avem, după alegeri,  momente de bucurie alături de cetățeni.

- Aveți în telefon numărul președintelui țării sau măcar pe cel al premierului?

- Numărul premierului? Da. Și vorbim ori de câte ori e nevoie. Cu domnul președinte Iohannis nu am avut posibilitatea să vorbesc telefonic, însă am vorbit față în față, pentru că am fost membru al Guvernului, în 2018…

- De ce vă este cel mai frică astăzi, în acest moment?

- Mi-e frică să nu mă îmbolnăvesc. Dar, cu ajutorul Lui Dumnezeu nu o să mă îmbolnăvesc așa de tânăr! Sper să mă țin departe de orice problemă de sănătate, nu doar pe mine, ci să fim cu toții sănătoși. Singura frică pe care o am e legată de Dumnezeu!

A consemnat Dan M.BREZULEANU