„CULTURA este unul din domeniile strategice ale unei ţări”
Dimensiune font:
* dialog cu pianista Vasilica Stoiciu Frunză, conf. univ. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași
Muzica, acest limbaj universal al emoțiilor, este una dintre cele mai profunde și mai influente forme de artă asupra sufletului uman. Prin vibrațiile sale, are capacitatea de a trece dincolo de cuvinte, de a atinge inima și sufletul, influențând starea de spirit, gândurile și chiar comportamentul. Muzica este ca o punte între emoțiile interioare și lumea exterioară. Ne permite să exprimăm sentimente adânci, adesea inexprimabile prin cuvinte. Fie că este vorba de bucurie, tristețe, nostalgie sau speranță, oferă o cale de eliberare și exprimare a acestor emoții, facilitând o conexiune mai profundă cu sinele. În momentele de singurătate sau tristețe, muzica poate oferi confort și alinare, învăluind sufletul într-o îmbrățișare caldă. Muzica are și un rol cognitiv important, antrenează mintea, oferind, în același timp, o sursă de plăcere și satisfacție. Valoarea muzicii în viața noastră transcende simpla plăcere auditivă. Atinge straturi profunde ale existenței umane, influențând emoțiile, starea de bine, legăturile interumane și sănătatea mintală. Muzica are puterea de a vindeca, de a uni și de a inspira, fiind un dar prețios, esențial pentru îmbogățirea sufletului și a experienței umane. Despre toate aceste lucruri am stat de vorbă cu pianista Vasilica Stoiciu Frunză, conf. univ. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, un mentor și un artist foarte sensibil la partituri și oameni.
- Ne întâlnim în faţa reportofonului la un nou dialog cu dumneavoastră, după un an plin, în care aţi avut concerte şi recitaluri alături de mulţi artişti. Câți ani de muzică au trecut pentru dumneavoastră şi care au fost cei mai frumoşi şi prolifici de până acum?
- Precizez din capul locului că eu nu sunt pianist concertist, ci pianist colaborativ, cânt în recitaluri împreună cu parteneri cântăreţi şi instrumentişti. În activitatea mea muzicală, anul 2023 a adus câteva noutăţi, jurii, masterclass, workshop, conferinţe, fapte ce m-au mobilizat benefic şi, mai ales, m-au determinat să urmăresc reacţiile celor din faţa mea, să urmăresc ochii, mintea, expresia corporală, răspunsurile, tot ce cuprinde fiecare din aceste întâlniri care au lăsat urme bune, dovadă fiind solicitările de continuitate. Pe 1 martie am împlinit 58 de ani de când mama m-a luat de mână şi m-a dus la prima profesoară de pian, doamna Lina Şum, la Piatra Neamţ. Atunci au început cei mai frumoşi şi prolifici ani, pentru că am intrat în aventura muzical-pianistică din care nu am mai ieşit niciodată. O aventură de prea multe ori bolovănoasă, cu multe căderi, provocări reale, lecţii de viaţă „oferite” de oameni într-un context social care pentru mine „a aşezat tavanul prea jos”. M-am ridicat, m-am scuturat şi am mers mai departe, iertând.
- Care este povestea din spatele primelor interpretări pe o scenă mare şi cum v-aţi simţit în acel moment unic?
- Pentru mine contează mai puţin mărimea scenei fiindcă că nu fac muzică democratică şi am atitudine egală. Partenerii sunt foarte importanţi şi, în acest sens, cred că am avut noroc. Conexiunea este foarte adâncă şi poţi ajunge la niveluri extrem de subtile, acele „momente unice”. Artiştii cu experienţe înalte cunosc şi realizează artă adevărată, indiferent unde cântă. Dacă amintesc doar întâlnirile- borne cu mezzosoprana Viorica Cortez la Sibiu sau Iaşi, cu basul George Emil Crăsnaru la Bucureşti sau Sibiu, cu soprana Mioara Cortez la Timişoara, Iaşi, Bucureşti, cu regretatul violonist Sherban Lupu la Tescani, cu soprana Elena Moșuc pe scena Ateneului din Bucureşti sau, recent, cu soprana Cellia Costea la Chişinău, tabloul este doar schiţat, dar relevant pentru unicitatea şi valoarea de patrimoniu a acestui gen de relaţii muzicale şi umane.
- Carieră fără provocări nu există sau eu nu am auzit să fie. La dvs cum a fost? Și cum ați depășit provocările?
- În ceea ce mă priveşte, nu am fost niciodată interesată de ceea ce se numeşte „carieră” muzicală. Mi se potriveşte mai bine formula „activitate artistică”, pentru că e cuprinzătoare, poate fi de lungă durată, cu constanţă şi satisfacţii cu măsură de bună condiţie. Practicată cu credinţă şi multă atenţie, această profesie face parte integrantă din viaţa noastră, mai clar spus, viaţa este în funcţie de profesie, nu invers.
În acest sens, concedierea mea din postul de consultant artistic al Operei ieşene a însemnat poate mai mult decât a meritat, dar douăzeci şi doi de ani de cunoaştere, viaţă, dedicaţie şi implicare maximă nu pot fi daţi la o parte doar pentru că o persoană „a fost descălecată” la Iaşi, în 2011, cu aşa-zise „idei revoluţionare”, a căror valoare s-a văzut în toată presa video - scrisă - audio după zece ani, iar consecinţele se văd clar şi astăzi…
Depăşit? Nu. Doar am continuat cu fruntea sus la „turaţie” mai mare, pentru că pregătirea, experienţele şi profesia nu mi le poate lua nimeni de nicăieri.
- Sunteţi şi cadru universitar la Conservator. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiţi mentor şi cum influenţaţi studenţii în călătoria lor muzicală şi personală?
- Lucrez cu studenţi din 1991. Eu simt permanent responsabilitate, de aceea îi tratez cu seriozitate, cu blândeţe si fermitate, încerc să le deschid ochii spre căi necunoscute lor, să vadă lumina. În aventura muzical-artistică, noi lucrăm atât cu ştiinţa vastă a muzicii, cât şi cu mult mai multe valori subtile decât alte domenii, sensibilitate, emoţii, infinite sentimente, înţelesurile profunde ale textului muzical şi al celui literar, talentul fiecăruia în parte - ca să dau câteva exemple.
Acestea, şi multe altele, sunt acaparatoare, niciodată nu e prea multă informaţie, niciodată parcă nu e suficient studiu, exigenţele sunt din ce în ce mai mari pentru că şi concurenţa e pe măsură. De aceea, răspunderea este importantă. În general, tinerii sunt foarte buni, talentaţi, dornici să descopere, să se exprime muzical-scenic, dar, din păcate, unii au foarte multe lacune de pregătire, ceea ce înseamnă că efortul de recuperare este mare şi necesită foarte răbdare. Încerc să-i cunosc, să-i înţeleg, să-i ajut eficient.
- Care este filosofia dumneavoastră în ceea ce priveşte învăţarea muzicii şi cum încercaţi să inspiraţi şi să influenţaţi generaţiile viitoare de muzicieni?
- Pentru învăţarea muzicii nu e nevoie de filosofie, ci de efort continuu, dedicaţie, conştienţa că noi servim muzica, nu ea pe noi, că a o înţelege este un proces amplu, de durată considerabilă, de cunoaştere a domeniilor specifice şi mai mult decât atât, de cultură cu orizont larg. Altfel, totul se poate rezuma la execuţii mai mult sau mai puţin corecte şi atât.
„O partitură muzicală conţine tot. Diferenţa este dată de felul în care fiecare interpret reuşeşte să decodifice mesajele „din spatele notelor”
- Care sunt lucrările muzicale şi compozitorii care au avut cea mai mare influenţă asupra dumneavoastră şi cum se reflectă această influenţă în interpretarea dumneavoastră?
- Este greu de făcut o separaţie. Fiecare lucrare, fiecare stil are bogăţie, dificultăţi, conţine tehnici, secrete, te montează pe drumul sinuos către adevăr. Beethoven, muzica franceză, muzica contemporană… Influenţa nu se reflectă, ci reprezintă de fapt, o permanentă căutare care întreţine entuziasmul treaz, mintea în forfotă şi sufletul plin pentru a afla, poate, o părticică de adevăr.
- Ce tehnici sau strategii folosiţi pentru a vă conecta emoţional cu muzica şi cum împărtăşiţi această conexiune cu publicul?
- O partitură muzicală conţine tot. Diferenţa este dată de felul în care fiecare interpret reuşeşte să decodifice mesajele „din spatele notelor” – locul unde se află, de fapt, muzica. Emoţia se devoalează în studiu, studiu şi iar studiu, insistenţă, căutări, furtuni interioare. A căuta emoţia cu orice preţ este o inversare a ordinii în disciplina de lucru sau doar o stare superficială, limitată, fără conţinut. Dacă urmezi paşii logici ai descoperirii şi poţi asimila lucrarea respectivă atât de bine încât să ai sentimentul că „îți aparţine”, publicul se conectează la ce primeşte. În acest fel, actul artistic devine o experienţă comună interpret-ascultător, fenomenul superb, ideal al aducerii publicului către tine, nu a coborâ la nivelul publicului care, în general nu stă cu partitura în faţă, ci simte.
„Menirea muzicii şi a muzicienilor este de a ordona şi hrăni sănătos emoţiile, de a emancipa omul din punct de vedere intelectual”
- Cum percepeţi relaţia dintre muzică şi emoţie şi cum poate influenţa viaţa noastră cotidiană?
- Influenţa muzicii asupra vieţii este un subiect vast care nu poate fi detaliat în spaţiul unui interviu atât de complex. Aş preciza că, în esenţă, aceasta este menirea muzicii şi a muzicienilor, de a ordona şi hrăni sănătos emoţiile, de a emancipa omul din punct de vedere intelectual, comportamental, moral, de a ajuta subtil şi clar la creştere, de a stimula imaginaţia şi tihna, de a vindeca – se cunosc două domenii extrem de interesante şi eficiente, muzico - terapia şi melo – terapia. Ce poate fi mai frumos? Şi să nu uităm că noi „lucrăm” cu capodopere. Ce privilegiu!
- Cum vedeţi evoluţia muzicii clasice în contextul contemporan şi care credeţi că este rolul muzicienilor clasici în societatea de astăzi?
- „Clasic” e un fel de-a spune care pe noi de plasează direct în perioada clasicismului artistic, cu două-trei secole în urmă, de aceea sugerez întotdeauna noţiunile de „muzică sofisticată” sau „academică”. În zilele noastre se scrie multă muzică bună, interesantă, variată, cu problematici contemporane, cu mesaje. Problema este accesul şi apetenţa pentru aceasta. Spre bucuria mea am observat că tinerii sunt foarte deschişi şi permeabili la experienţe artistice de ultimă oră, dovadă felul în care îşi doresc accesul la Festivalul CLASSIX spre exemplu – şi mă refer, desigur, şi la muzicieni şi la public.
Deci rolul muzicienilor/artiştilor este acelaşi ca întotdeauna, doar că, cel puţin în ţara noastră, este nevoie de finanţare serioasă – de la învăţământul primar până la cel universitar, de finanţare consistentă a instituţiilor culturale şi respect nu doar conjunctural, de stimulare prin programe serioase a creativităţii şi promovării în mediul naţional şi internaţional, este nevoie de săli de concerte şi spectacole la nivelul lucidităţii şi exigenţelor contemporane etc. Spun toate acestea pentru că se trece prea uşor cu vederea peste un adevăr: CULTURA este unul din domeniile strategice ale unei ţări.
- Tot ca sfat pentru muzicieni, cum decurge pregătirea mentală şi emoţională înainte de a urca pe scenă?
- De principiu, eu nu dau sfaturi ci, dacă mi se cere, îmi spun părerea.
Pregătirea psihologică pentru scenă începe din copilărie, odată cu primele apariţii publice. Este un proces extrem de complex, un antrenament continuu care depinde de soliditatea cunoştinţelor, de evoluţia mentală, fizică şi afectivă a elevului, de temperament şi capacităţile naturale sau dobândite, de echilibrul emoţional educat sau nu în familie etc. Este de dorit ca toate acestea să fie dirijate cu delicateţe, dar şi fermitate, cu empatie, înţelegere şi iubire, pentru a se ajunge, pas după pas, la ceea ce se numeşte „emoţii constructive”, benefice exprimării artistice publice.
- Cum arată proiectele acestui an?
Anul 2024 a început în mare forţă. Cum va fi, nu ştiu. Sigur că sunt multe de făcut, dar cel mai clar se va vedea când voi trage linia la finalul anului, cu sănătate corectă, iubire şi pace.
Caseta 1
„Rolul muzicienilor sau al artiştilor este acelaşi ca întotdeauna doar că, cel puţin în ţara noastră, este nevoie de finanţare serioasă – de la învăţământul primar până la cel universitar, de finanţare consistentă a instituţiilor culturale şi respect nu doar conjunctural, de stimulare prin programe serioase a creativităţii şi promovării în mediul naţional şi internaţional, este nevoie de săli de concerte şi spectacole la nivelul lucidităţii şi exigenţelor contemporane” – Conf. univ. dr. Vasilica Stoiciu-Frunză
Caseta 2
„Pentru învăţarea muzicii nu e nevoie de filosofie, ci de efort continuu, dedicaţie, conştienţa că noi servim muzica, nu ea pe noi, că a o înţelege este un proces amplu, de durată considerabilă, de cunoaştere a domeniilor specifice şi mai mult decât atât, de cultură cu orizont larg. Altfel, totul se poate rezuma la execuţii mai mult sau mai puţin corecte şi atât” - Conf. univ. dr. Vasilica Stoiciu-Frunză
.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau