„Iașul este, în întregul său, un monument în sine. Este emergent și dinamic cultural, un oraș care începe să se facă vizibil internațional”

 * dialog cu Sorina Dănăilă, profesor și povestitor urban

Oraș încărcat de poveste și istorie, Iașul își deschide porțile pentru a descoperi o comoară culturală și arhitecturală, care îți va încânta simțurile și îți va îmbogăți sufletul. Situat în partea de nord-est a României, este mai mult decât un simplu punct pe hartă; este un loc al cărților vechi, al străzilor pietruite și al clădirilor impunătoare, care își dezvăluie trecutul.

Odată ce pășești în inima Iașului, te afli în mijlocul unui mozaic cultural fascinant. Frumusețea lui se oglindește în arhitectura sa variată, care spune povestea evoluției sale de-a lungul timpului. De la Cetatea de Scaun a Moldovei, o mărturie impresionantă a puterii medievale, până la palatele boierești și casele de epocă din centrul vechi, fiecare colț ascunde detalii ce te transportă în trecut. Biserici cu ziduri de piatră și picturi religioase remarcabile, cum ar fi Biserica Trei Ierarhi sau Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, sunt mărturii ale fervoarei spirituale și a măiestriei artistice a vremurilor trecute.

Însă Iașul nu este doar despre istorie și arhitectură; este și un centru viu al culturii și al educației. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, cea mai veche din România, a dat lumii numeroși intelectuali și lideri de opinie. Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” găzduiește o colecție impresionantă de cărți rare și manuscrise, iar Grădina Botanică, cu flora sa diversă, este o oază de liniște și frumusețe.

Pe călătorul care sosește la Iași îl așteaptă o sumă de experiențe de neuitat de care se poate bucura. O plimbare prin Parcul Copou, cu ale sale alei umbroase și statui impresionante, este o modalitate minunată de a te relaxa și de a te conecta cu natura. De asemenea, o incursiune în lumea artelor și a meșteșugurilor locale prin vizitarea Palatului Culturii îți va încânta simțurile și îți va oferi o perspectivă mai profundă asupra tradițiilor și talentului local.

Iașul este mai mult decât un simplu oraș; este o comoară a României, cu poveștile sale pline de farmec, frumusețile sale arhitecturale și istoria sa bogată. Pentru călătorul care își dorește să exploreze esența și spiritul autentic al acestor meleaguri, este o destinație care nu va dezamăgi niciodată. Despre toate aceste lucruri am discutat, la început de Mărțișor, cu Sorina Dănăilă, profesor și povestitor urban.

- Cum a apărut dorința de a fi ghid turistic?

- Când viața îți trimite tot felul de mesaje că e nevoie s-o apuci pe un drum nou, trebuie s-o asculți. Detest rutina. Căile bătute. Și-mi place să mă reinventez. Cu alte cuvinte să mă provoc în felul cel mai radical. Am credința, în plus, că numai așa îmi pot păstra tinerețea interioară și mintea clară. De ce povestitor urban (nu știu de ce nu-mi place sintagma de ghid turistic, poate pentru că s-a demonetizat și a devenit simbolul unei industrii pe bandă rulantă, chiar nu știu…)? Pentru că iubesc orașul acesta și pentru că mi se pare că de prea multă vreme stă, precum Frumoasa din pădurea adormită, înghesuit într-un pat al lui Procust, alcătuit din tot soiul de clișee. Și, nu în cele din urmă, o voi spune mereu, pentru că o aud întruna pe Mama povestind.

- Ce aspecte istorice ale Iașului te fascinează cel mai mult și de ce?

- La Iași întâlnești patrimoniu sub toate formele: clădiri, monumente, statui, case obișnuite de o frumusețe care-ți taie răsuflarea mai ales atunci când le știi dezghioca și interpreta; personaje de o complexitate, de o înălțime spirituală cu atât mai incitantă cu cât ele sunt, totodată, extrem de pitorești și insolite; povești, întâmplări, evenimente care înseamnă răscruci istorice, șanse exaltate de progres, dureri sfâșietoare, înfrângeri răsunătoare. Iașul în întregul său este, cum spunea G.M.Cantacuzino, un monument în sine. Asta mă fascinează. Și asta încerc să dau mai departe, evitând clișeele, provincialismele care încă ne dau de furcă și molcoma lene de a transmuta alchimic trecutul în prezent, îngăduind construirea nesufocată a viitorului.

„Iașul are norocul câtorva cavaleri cu armuri extrem de rezistente la loviturile de lance ale majorității dintre noi, prizonieri ai trecutului valoros”

- Cum ai descrie atmosfera culturală și artistică a orașului în comparație cu alte orașe din România?

 - Nu vreau să fac comparații. Fiecare oraș are logica lui culturală. Al nostru poartă povara enormă a unui trecut cultural care poate fi intimidant. De aceea, eu spun că Iașul are norocul câtorva cavaleri cu armuri extrem de rezistente la loviturile de lance ale majorității dintre noi, prizonieri ai trecutului valoros. Cavaleri care au învins - eram să spun hidra - în lupta pentru instituirea unei respirații ample a culturii contemporane în cetate: un festival de literatură, unul de teatru, de muzică, de sculptură, de artă contemporană - RCW, de cinema, turnee sportive din ce în ce mai bine cotate, căci sportul e cultură, fizică. E impresionantă tenacitatea cu care admirabilii cavaleri, în fața cărora mă înclin, continuă să vadă în perspectivă întreg beneficiul pe care aceste respirații regulate ale orașului îl reprezintă pentru sănătatea lui. Deci, da, eu cred că Iașul e emergent și dinamic cultural, un oraș care începe să se facă vizibil internațional. Un oraș despre care, după ce vom fi criticat, vom spune - vedeți de ce suntem noi în stare?

- Care sunt cele mai impresionante clădiri sau monumente din perspectiva ta și care este povestea lor?

 - Ca să răspund la această întrebare ar trebui să scriu un roman. De aceea, aș spune că impresionante sunt, pentru mine, micile detalii, discrete, aproape ignorate și lăsate să-și aștepte ochiul revelator într-o uitare nedreaptă. Mascaroanele care veghează deasupra fereștilor - atât de diverse, pișichere, sau, dimpotrivă, aristocratice. Frontoanele - unele atât de ostentative, altele simple și demne. Ghirlandele de flori de pe fațade, marchizele ce străjuiesc ușile. Peroanele de protocol ale caselor sau bolțile pentru trăsuri, atât de specifice. Inscripțiile, mesajele secrete… câte și mai câte care așteaptă să fie remarcate și descifrate…

- Cum ai descrie influența franceză în arhitectura sau cultura orașului, având în vedere background-ul tău de profesor de franceză?

- Ah, Iașul este profund francofon în poveștile lui - de la Berthelot și Sarah Bernhardt până la Maria Cantacuzino de Chavannes și Hermione Asaki Quinet… Simbolic, însă, faptul că statuia - bornă zero a orașului, cea a lui Ștefan - aparține aceluiași imens sculptor francez - Emmanuel Frémiet -, ca și Ioana d’Arc din Place des Pyramides de la Paris, ca și Simon Bolivar, comandat de statul bolivian, sau Arhanghelul Mihail de pe Abația Mont Saint-Michel, faptul acesta mi se pare extravagant și uluitor…

- Care sunt locurile preferate în Iași pentru a te relaxa și a te conecta cu natura sau cu trecutul orașului?

- Suferința mea cea mare e că nu există în Iași, cu adevărat, un parc în care să te poți refugia și reculege, în afara Grădinii Botanice, și încă… Ca atare, pentru mine, odihna minții, o găsesc în satul Munteni, în preajma bisericuței lui Vasile Lupu, în cimitirul căreia sunt străbunicii și bunica mea. Sau la Frumoasa, în curtea grădină a celor opt măicuțe de acolo… altfel spus în locuri mai retrase.

„Aș încuraja pe toată lumea care vine la Iași să-și ia răgazul unei plimbări în compania unui povestitor urban, din care orașul are cu asupra de măsură”

- Cum crezi că se pot îmbina pasiunea pentru literatură și istorie într-un tur ghidat prin Iași?

- Nimic mai simplu. În niciun tur nu scap prilejul de a căra un rucsac de cărți - să mă credeți pe cuvânt. Am și nenumărați martori… și cum ar putea fi altfel, când cărțile sunt sursa mea de informare principală? Sunt de istorie, mai ales, dar și de literatură adevărată. Căci cum să vorbești despre Zlataust fără Ulița copilăriei lui Teodoreanu… Cum să vorbești despre iubire fără versurile lăutărești ale primului, alături de Enăchiță Văcărescu, poet român - Costache Conachi… Cum să închipui nunțile domnești ale Mariei Radziwill și Ruxandrei Hmelnițchi, fiicele lui Vasile Lupu, fără Trecutele vieți de doamne și domnițe ale lui Gane? Imposibil, nu-i așa?

-  Care sunt evenimentele culturale sau tradițiile locale pe care le recomanzi turiștilor să le experimenteze în timpul vizitei lor în Iași?  

- Un spectacol la teatru sau la operă, o vizită prin galeriile de artă, cele a(rt)tipice mai cu seamă, un concert la Filarmonică, deși deplâng lipsa unei săli adecvate pentru aceasta. Și, desigur, aș încuraja pe toată lumea care vine la Iași să-și ia răgazul unei plimbări în compania unui povestitor urban, din care orașul are cu asupra de măsură. E un act de cultură adevărată ! Lucru valabil și pentru ieșeni - dac-ați ști câte nu știm despre propriul nostru cuib! Cât despre tradiții - cu siguranță nu comerțul așa-zis tradițional stradal. E cea mai tristă imagine provincială pe care o putem da despre Iași. În schimb, o vizită la muzeul de etnologie din Palatul Culturii, unde există muzeografi care-ți pot desluși ascunzișurile cutelor brodate ale unei ii, tradițiile multietnice ale Iașului de altădată la Muzeul Municipal, asta da, recomand din tot sufletul!

- Ce fel de experiențe culinare consideri că ar trebui să facă parte din experiența unui turist în Iași, având în vedere sensibilitatea ta și aprecierea pentru detalii?

- Iașul este, desigur, orașul hanurilor și poloboacelor pline de vin ghiurghiuliu, numai bun pentru sarmalele și pârjoalele moldovenești. De aceea, să mulțumim Cerului că timpul a avut îngăduință măcar cu Bolta Rece, dacă vestitul Trei Sarmale deocamdată e între a fi și a nu fi. Orașul acesta, însă, evoluează și se acordează tot mai mult la tendințe noi, caracteristice unor oameni ai timpurilor noi. Fine dining, cafenele șic, cochete îndărătul ochelarilor fumurii ai parasolarelor pariziene, cofetării năstrușnice, wine baruri care propun experiențe rafinate… Chiar și Petru și Luca sunt cei doi grozavi apostoli ai covrigilor noștri de toate zilele. Iașul berii, Iașul lui Tăt Normal, Iașul ascuns în băcănii și magazine de nișă alimentară gustoasă și sănătoasă. Diversitatea se înstăpânește în oraș, sub mărci locale sau internaționale!

„Poveștile Iașului au gura de aur a povestitorului lor”

- Care sunt basmele sau anecdotele tale preferate despre oraș, pe care le împărtășești adesea turiștilor?

- Povestea cea mai impresionantă pentru mine și pe care iubesc s-o spun de fiecare dată când îmi vine bine e cea a Mariei Canta de Chavannes, al cărei chip delicat, dar puternic veghează din înaltul Pantheonului francez și al Sorbonnei, ca și deasupra Senei, cu trăsăturile cioplite în piatră ale Sfintei Genoveva, patroana Parisului. Câți dintre noi știu aceasta? Pe de altă parte, anecdota cea mai suculentă e cea despre un Caragiale îndrăgostit la Iași și devenit, din pricina Amorului, un ridicol personaj… caragialesc. Ion Luca, Fridolina și scrisorile către amicul Missir sunt o pagină din cel mai autentic Caragiale…

- Cum crezi că poate influența o atitudine sensibilă și pasionată călătorii care vin să descopere frumusețile Iașului?

- Am mai scris undeva că poveștile Iașului au gura de aur a povestitorului lor. Respectul, iubirea, generozitatea, atenția, credința, pasiunea pe care acești povestitori urbani le pun în munca lor peripatetică nu pot decât scoate pe cel care acceptă provocarea din amorțirea convingerii că Iașul nu mai are ce oferi nou, nu pot decât să exalte și entuziasmeze sufletul poate blazat, nu pot decât să schimbe o anume percepție eronată, despre un oraș incomparabil cu Oradea, Cluj sau Sibiu… Dar pentru aceasta este nevoie, repet, de respect, atenție, generozitate, credință față de acest vechi oraș, și mai ales de iubire și pasiune. O nimica toată, nu-i așa?

„Am o foarte bogată activitate de traducător pentru editurile Polirom, Cartier și Junimea, precum și de autor de culegeri de exerciții specifice sistemului bilingv francofon din România - toate la Polirom. Astăzi, mă joc de-a scrisul - proiecte mici, precum cele propuse de Hotel Pleiada: Crăițele Iașului, care, într-o nouă ediție, va aduce în prin-plan încă 10 doamne ale orașului. Deci 20 cu toatele. Apoi textul extrem de lapidar din albumul foto Iași. Întotdeauna de poveste. Lapidar, dar care încearcă să dea un sens de plimbare prin Iași și o logică unitară albumului în sine. Colaborarea, însă, de care sunt extrem de mândră este cea de la Editura Junimea, într-un proiect al doamnei Elvira Rotundu, de Ghid al orașului pentru uzul școlar. Și, cum editurii i-a plăcut să vorbească altfel despre Iași, va continua, cu un proiect amplu și total inedit, dar despre care, sunt sigură, vom vorbi la momentul potrivit” - Sorina Dănăilă

A consemnat Maura ANGHEL