DESPRE PADURE

Profesioniștii care răspund de managementul pădurii, împreună cu cei din cercetare și învățământ au ca principală preocupare viitorul pădurilor.
De la limitarea defrișărilor la stabilirea de soluții pentru regenerarea pădurilor și conducerea arboretelor, silvicultura a parcurs o îndelungată perioadă atât în Europa cât și la noi în țară. De la grădinăritul primitiv sau sălbatic s-a trecut la localizarea tăierii arborilor pe anumite porțiuni din suprafața pădurilor și stabilirea modului de recoltare, cu respectarea unor reguli care să asigure regenerarea naturală a pădurii. România este prima tară din Europa care și-a amenajat întreaga suprafață a pădurilor și în continuare a respectat programul de reamenajări decadale, iar respectarea amenajamentului este o problemă complex și de răspundere. Dar cea mai importantă realizare a constat în faptul că la baza amenajamentelor silvice a stat o concepție nouă, fundamentată știintific, după care principala funcție pe care trebuie să o îndeplinească pădurile este protecția mediului – sol, apă, aer – iar furnizarea de masă lemnoasă este subordonată acestui obiectiv și trebuie să se limiteze la capacitatea de producție. Prin efectuarea la timp și corectă a lucrărilor de îngrijiri, rărituri, igienă, combaterea dăunătorilor și tratamente, s-a marit pe ansamblu valoarea și capacitatea de producție a pădurilor și s-au introdus în circuitul economic noi resurse de masă lemnoasă. Astfel, ca urmare a măsurilor luate, sporul de creștere anuală este continuu pe un nivel ascendent. Dar acest rezultat este dat de strădania silvicultorilor prin efortul și grija deosebită începând de la sămânță, puiet, arbore și pădure în întreg ansamblul ei. Pădurea este singura uzină biologică ce produce masă lemnoasă, preluând CO2 din atmosferă și producând concomitent oxigenul necesar întretinerii vieții.
Pădurea consumă 1,8 tone dioxid de carbon, care sunt extrase din circa 1,4 milioane m3 de aer pe an; la nivelul întregului glob, pădurile absorb aproximativ 100 miliarde tone de carbon (în comparaţie cu cele 120 miliarde tone de carbon eliberate în atmosferă prin despăduriri şi incendii de pădure); în plus, pădurile eliberează 70 miliarde tone oxigen, contribuind astfel la refacerea cantităţii de oxigen din atmosferă în proporţie de două treimi.
Regenerarea pădurilor se realizează în primul rând pe cale naturală din sămânța arborilor materni existenți. De aceea, arboretul matern are în compoziție arbori din specii valoroase, rezultat prin marcarea și extragerea elementelor nedorite pentru regenerare. Atunci când se realizează regenerarea naturală și apare noua generație de puieți, în compoziția dorită, se elimină arboretul matern. Arboretul matern este reprezentat de un numar redus de arbori, iar noua generație, regenerarea instalată este formată dintr-un număr impresionant de puieți, peste 10000 la hectar (pot fi si 100000 puieți sau mai mult la hectar). Acești puieți formează un aparat foliar mult mai bogat decât arboretul matern îndepărtat, rezultând o producție de oxigen mult mai mare. De asemenea rădăcinile acestor puieți vor fixa solul într-o tesatură mult mai deasă și mai stabilă în stratul superficial, stratul profund fiind fixat de radacinile rămase de la arboretul matern. Degradarea rădăcinilor arboretului matern se face în timp, timp suficient pentru noua generație să crească și să penetreze straturile de sol pentru a le fixa.
Facem mentiunea că orice tăiere legală prevăzută de amenajamentul silvic nu periclitează mediul sau în nici un caz nu poate duce la dispariția unor specii de păsări sau alte animale ce populează acea unitate amenajistică. Miscarea faunei în interiorul masivului de pădure este continuă, așa cum transformarea întregului masiv este continuă. Cuibul unei păsări nu este pe parcursul întregii vieți în acelaș arbore, cum nici un arbore nu este cu aceleași dimensiuni și vitalitate identică o lungă perioadă de timp.
Rotirea de generații cu dispariția arboretului matern este impresionantă pentru ochiul privitorului dar nu reprezintă dispariția pădurii ci instalarea unei noi generații. De aici va pleca fauna ce-și ducea viața în arboret de vârstă înaintată într-o suprafață apropiată cu caracteristicile fostului arboret, suprafață ce va depași stadiul de rărituri și va intra în stadiul de tăieri de însămânțare. Suprafața unde s-a instalat regenerarea naturală va deveni adăpost și sălaș de fătare pentru animalele mari (porci mistreți, cerbi, căpriori, etc), intrând într-o nouă clasă de vârstă (cea mai mică) cu funcții și beneficii noi. Rolul acestei noi păduri nu este câtuși de puțin de neglijat și este pădure deoarece producția de oxigen este la fel sau chiar mai mare, rolul de protecție și susținere a solului este neschimbat, împiedică formarea de viituri și filtrează apa prin stratul de frunze produs.
Pădurea înseamna viață, o viață în continuă mișcare. O mișcare a faunei atât pentru hrană cât și pentru adăpost dar și a structurii de vârstă pe întraga suprafață a masivului împădurit. Pădurea se naște și crește pentru a produce lemnul atât de necesar omului iar oamenii în uniformă verde sunt garanția că pădurea nu moare atunci când bușteanul tăiat legal este transportat spre fabrica de industrializare a lemnului.
Uneori, deși soluțiile par simple, ele trebuie să fie transpuse sau să se înscrie într-un cadru legal. Trebuie să fim conștienți că în cauză sunt ecosisteme complexe și adoptarea unor soluții care par a fi ideale pe moment și pentru unii, pot avea urmări total imprevizibile, provocând pierderi irecuperabile nu numai pe termen lung și foarte lung, dar și într-un orizont temporal mai redus. Am încercat în numeroase rânduri să îi facem să înțeleagă pe cei interesați, că Direcția Silvică Iași, prin ocoalele sale silvice, este doar administratorul fondului forestier, autoritatea de stat în domeniul silviculturii fiind reprezentată de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și că fondul forestier naţional este supus regimului silvic, modul de gestionare al acestuia fiind reglementat prin amenajamentele silvice.
Direcția Silvică Iași, nu face legi, norme tehnice, amenajamente silvice, etc., ea este doar administrator al pădurilor proprietate publică a statului sau privată, după caz.
Lucrările silvotehnice din fondul forestier administrat, inclusiv din situl Natura 2000, au fost și sunt efectuate în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice, cu respectarea condițiilor impuse prin actele emise de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului și a condițiilor specifice pentru lucrări de punere în valoare și exploatare transmise de Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate. Toate acțiunile desfășurate se înscriu în ansamblul de preocupări şi acţiuni privind cunoaşterea pădurii, crearea şi îngrijirea acesteia, recoltarea şi valorificarea raţională a produselor sale, precum şi organizarea şi conducerea întregului proces de gestionare durabilă a pădurii. 
Faptul că aceste păduri au fost declarate Situri Natura 2000, se datorează tocmai faptului că lucrările silvice desfăşurate în baza amenajamentelor silvice de-a lungul anilor, au menţinut condiţiile de conservare şi protejare a speciilor şi habitatelor pentru care au fost declarate.

REGIA NATIONALA A PADURILOR – ROMSILVA
DIRECTIA SILVICA IASI
Str. Gheorghe Asachi; Nr. 2; Loc. Iasi; Jud Iaşi; Cod poştal:700483
ONRC: J40/450/1991; CUI:RO 1590120
Telefon: 0232-244630; Fax: 0232-244631
E-mail: office@iasi.rosilva.ro;Pagina web: iasi.rosilva.ro