Doi fraţi au aflat, întâmplător, că au fost condamnaţi

 * imediat după deschiderea dosarului penal, ei au plecat la muncă, în străinătate * toate actele de procedură au fost comunicate la adresa unde se află casa părintească * de ani buni, nimeni nu mai locuieşte aici * unul dintre ei a încercat redeschiderea procesului, cei de la Curtea de Apel l-au refuzat

În vara lui 2018, fraţii Marian şi Ionel B. l-au bătut pe consăteanul Paulică T. Acesta le-a făcut plângere, şi-a scos certificat medico-legal, poliţiştii au luat declaraţii bătăuşilor, apoi au deschis dosar penal pentru „lovire sau alte violenţe”.

Marian şi Ionel n-au luat deloc în serios ancheta, au plecat la lucru în străinătate, fără a se mai interesa în vreun fel de ce se întâmplă cu plângerea lui Paulică. Procurorii şi-au făcut treaba temeinic, au trimis toate actele de procedură la adresa pe care o aveau fraţii în cărţile lor de identitate, adică la casa părintească. Acolo nu mai locuieşte nimeni de ani buni.

Rechizitoriul a ajuns în instanţă la sfârşitul lui 2019, inculpaţii au fost citaţi în repetate rânduri, nu s-au prezentat, au fost emise şi mandate de aducere, aşa s-a aflat că sunt plecaţi din ţară. N-a fost socotit un impediment în continuarea procesului, aşa că, pe 12 aprilie 2021, a venit şi verdictul. Ionel a primit un an, iar Marian opt luni, amândouă pedepsele fiind cu suspendarea executării.

Marian a revenit în ţară anul trecut, la sfârşitul verii. Ajuns la casa părintească, a găsit o hârtie cum că trebuie să se prezinte de urgenţă la probaţiune. S-a conformat şi aşa a aflat de condamnare. Neatacată la timp, sentinţa primei instanţe era deja definitivă, singura variantă fiind ca el să ceară redeschiderea procesului, la judecarea în lipsă. Norocul părea să-i surâdă, a depus cererea la Curtea de Apel, încadrându-se în termenul de o lună, prevăzut de lege, dacă se ia în calcul data prezentării la probaţiune.

Într-o primă fază, părea că va izbuti, Curtea de Apel a înregistrat solicitarea şi a trecut la judecarea speţei. Din nefericire pentru Marian, după doar două termene, magistraţii au pronunţat sentinţa, care este una definitivă: „instanţa reţine că procesul penal nu cuprinde doar faza de judecată, ci şi urmărirea penală, de care petentul condamnat a avut la cunoştinţă, fiind şi audiat în calitate de suspect. În concluzie, nu se poate accepta susţinerea petentului că este o persoana judecată şi condamnată în lipsă, deoarece acesta a cunoscut de existenţa dosarului penal”. Ca atare, Marian rămâne cu condamnarea. Claudiu CONSTANTIN