Foştii soţi nu mai au voie să încuie poarta

 Anuţa şi Costel au divorţat de aproape doi ani, dar continuă să locuiască în aceeaşi casă, în comuna ieşeană Ţibana. Nu se înţeleg la partaj şi nici n-au suficienţi bani pentru a tranşa disputa în sala de judecată. Aşa încât se şicanează reciproc. Se pândesc unul pe altul, iar cine iese din casă şi are de făcut vreun drum cu diverse treburi, poate fi sigur că la întoarcere va trebui să sară gardul. Cel rămas încuie poarta, folosind propria încuietoare. Că acum sunt două, câte una de fiecare.

Iar vecinii se distrează tare mult pe chestia asta, care a devenit deja un ritual în sat. Urmează ţipete, înjurături, ameninţări. Până în seara de 28 iulie, doar la atât s-au rezumat conflictele. Atunci, Costel a ajuns acasă istovit de muncă şi aproape răpus de băutură. Anuţa a ieşit în curte şi a început ră-l tachineze, zicându-i că-i atât de mămăligă, încât nici să sară gardul nu-i în stare. Femeia se simţea în deplină siguranţă cu poarta încuiată.

Spumegând de furie, bărbatul şi-a adunat toate puterile şi a izbutit, în cele din urmă, să se catapulteze în curte. Reuşită sportivă care a surprins-o atât de tare pe Anuţa, încât a uitat să se refugieze, la adăpost, în odaia ei. A luat o mică chelfăneală şi, ca să se răzbune, a chemat poliţia. De menţionat, că ambii „combatanţi” se filmaseră reciproc cu telefonul mobil.

Agenţii au venit, au restabilit liniştea şi au emis un ordin de protecţie provizoriu. Ordin pe care Costel l-a contestat în instanţă. Anuţa a susţinut contrariu, cerând prelungirea ordinului pentru încă patru luni. Fiecare a depus drept probe propriile filmări, numai că femeia a adăugat şi certificatul medico-legal.

Judecătorii au urmărit, destul de amuzaţi, scenele de gâlceavă şi acrobaţii, au consemnat că „reclamanta are faţă de pârât o atitudine vădit provocatoare, dar aceasta nu este de natură a justifica acte de violenţă fizică din partea pârâtului” şi că „pârâtul are o atitudine recalcitrantă faţă de reclamantă, cu acte de violenţă fizică psihică şi verbală” şi au recurs la un soi de compromis. Au instituit un ordin de protecţie mult mai blând ca de obicei. Doar patru luni, păstrarea unei distanţe de minim 20 metri şi fără uz de încuietori la poartă. Evident, şi fără acrobaţii nocturne. Marcel FLUERARU