Hoţii, tot mai uşor de prins. Condamnări puţine şi simbolice

 Paradoxal, „meseria” de hoţ devine tot mai grea, dar şi mai puţin riscantă decât în urmă cu 20-30 de ani. Pe vremuri, se făcea puşcărie adevărată pentru asemenea infracţiuni. Dar, cum zic bătrânii „şuţi”, merita. Un „pensetar” profesionist era foarte greu de prins. Mai ales dacă opera la buzunare în mijloacele de transport în comun şi avea vreo doi-trei complici. Înghesuială mare, uşor de băgat mâna în buzunare, pe nesimiţite, apoi pasat repede portofelul mai departe, celor din gaşcă. În marile magazine, chiar mai lejer, trebuia doar ca cineva să distragă atenţia angajaţilor şi se putea opera în linişte. Puţine flagrante, dar, odată încătuşat, nu scăpai de gratii...

Acum, peisajul e diamtral opus. Nu mai poţi şparli cum te taie capul, dexteritatea şi îndrăzneala nu prea mai folosesc. Peste tot, camere de supraveghere. Transportul în comun nu mai e deloc aglomerat, sunt spaţii generoase între călători, tot mai dificil de băgat mâna în buzunarul altuia.

Dar hoţii nu se lasă, fură orice pot, în orice circumstanţă, nu le pasă că sunt prinşi şi dovediţi cu repeziciune. Sentinţele în astfel de cazuri sunt mai mult nişte glume puerile.

Daunele mici și prejudiciile recuperate nu justifică „efortul” judecătoresc

De la începutul anului, adică în 51 zile lucrătoare, în care instanţele funcţionează, se face cercetare judecătorească, se audiază martori, se administrează probe etc., pe mesele magistraţilor au ajuns şi au fost luate în discuţie 263 dosare având ca obiect furtul ori furtul calificat. Asta înseamnă 6,34% din totalul cauzelor penale. Un procent apreciabil.

Vorbim de autori împotriva cărora s-au finalizat rechizitoriile şi s-au adunat suficiente probe pentru a fi traşi la răspundere.

Însă, cum subliniam mai sus, soluţiile pronunţate de către judecători par mai mult o glumă. Doar 23 condamnări, în marea lor majoritate, cu suspendare, amânare ori măsuri educative. Numai doi astfel de inculpaţi sunt după gratii şi asta, în primul rând, datorită palmaresului lor infracţional. E vorba de recidive, la care se adaugă şi fărădelegi de altă natură.

În 28 din aceste cazuri s-a decis încetarea procesului penal. Daunele mult prea mici ori prejudiciile recuperate, nu se justifică defel continuarea cercetării judecătoreşti. Tot pe acest motiv, în două rânduri s-a renunţat la aplicarea pedepsei.

Nefiind vorba de infracţiuni grave, termenele de judecată sunt foarte largi, inculpaţii rămân în libertate, au posibilitatea de împăcare cu victimele. Deja, trei retrageri ale plângerilor în acest început de an.

În fine, după Decizia nr.358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale, şase hoţi practic dovediţi au scăpat mulţumită prescripţiei.

Păgubitul a murit, infractorul e obligat la muncă în folosul comunităţii

În urmă cu o săptămână, Judecătoria Hârlău a pronunţat sentinţa într-un caz de furt ce pare desprins din filmele cu Brigada Diverse. I.M.C., un tânăr din Deleni, a comis o faptă ce ţine mai curând de realităţile secolului XIX. În noaptea de 7 spre 8 august 2020, el a tăiat gardul din sârmă ce împrejmuia gospodăria consăteanului A.L., s-a furişat apoi în grajd şi a plecat de-acolo, trăgând de căpăstru o mândreţe de cal. Ca să nu bată la ochi, în caz că se întâlneşte cu vreun trecător întârziat, a venit cu căruţa. Căra cu ea doar un bidon gol.

A înhămat patrupedul, apoi a plecat, fiind sigur că i-a izbutit lovitură. Numai că, în ciuda vârstei înaintate, A.L. era oarecum la curent cu tehnica. Îşi montase camere de supraveghere.

Hoţul a fost depistat după doar câteva zile, calul s-a întors la stăpân, bătrânul n-a vrut să renunţe la plângere, aşa că dosarul penal a mers mai departe. La scurt timp, partea vătămată a decedat, însă nici descendenţii n-au renunţat la proces.

După aproape trei ani de judecată, hoţul de cai s-a ales cu o condamnare la doi ani de închisoare, dar cu suspendare şi obligarea de a presta 90 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii. N-are de rânit în grajd, doar de dat cu mătura prin curtea Primăriei.

Un inginer angajat ca paznic, şase furturi din magazinul ce-l avea în grijă

În nici două săptămâni, ieşeanul D.C.V. a săvârşit şase furturi din magazinul pe care, confom contractului de muncă, era obligat să-l păzească. Inginer de profesie, el se angajase ca agent de securitate într-un supermarket specializat pe electronice, electrocasnice şi produse I.T.

Intrarea în anul 2021 l-a prins pe tânăr într-o mare jenă financiară, nu-şi mai putea plăti chiria şi, în plus, era dependent de păcănele. Singura soluţie pe care a găsit-o pentru a ieşi din impas a fost furtişagul. În formă continuată.

A început pe 12 ianuarie, convins că metoda sa e infailibilă. Ochise produse de volum mic şi valoare relativ mare, webcamuri, baterii externe, încărcătoare etc. Le scotea din ambalaje, cartoanele le arunca sub rafturi, iar bunurile ochite le băga în buzunar. Mizând pe faptul că nimeni nu-l controlează, având în vedere funcţia pe care o ocupa.

Inexplicabil, având în vedere studiile şi pregătirea profesională, a ignorat camerele de supraveghere. A doua greşeală a fost că a dus la amanet tot ce furase. Drept rezultat, investigatorii au strâns rapid probele necesare pentru a-l pune sub acuzare.

Inginerul a recunoscut, a invocat greutăţile personale şi, drept urmare, s-a ales doar cu o condamnare la zece luni. Cu amânare.

Un văduv s-a branşat ilegal la reţeaua electrică. A intervenit prescripţia

După ce i-a murit soţia, în urmă cu nouă ani, A.G., sudor de meserie, a plecat din Paşcan şi s-a retras la casa părintească, într-un sat din apropiere. Locuinţă veche, stătea să cadă, nimic utilităţi, confort zero.

Doar câteva săptămâni de arhaic trai rural au fost suficiente pentru a-l împinge pe tărâmul infracţional. Vecinii săi aveau o casă frumoasă, bine utilată, cu toate facilităţile, dar nimeni nu locuia acolo. Erau plecaţi în Italia. Sudorul a speculat imediat oportunitatea. A conectat un cablu la bornele firidei de branşament a vecinilor şi s-a bucurat din plin, vreme de câteva luni, de beneficiile curentului electric.

Totul s-a terminat la mijlocul lui 2015, când o echipă E-on a făcut un control de rutină în zonă. A.G. nu era acasă, aşa că angajaţii furnizorului de electricitate au putut investiga în linişte. Au găsit improvizaţia şi au făcut pozele necesare deschiderii unui proces penal.

Dar, ca în multe alte cazuri, ancheta a tărăgănat, rechizitoriul a ajuns târziu în instanţă şi, cu toate că, la termenul din 30 ianuarie a.c., sudorul şi-a recunoscut vina, a scăpat de condamnare. A intervenit prescripţia.

N-a putut vinde jantele sustrase şi le-a dus înapoi. A fost iertat

S.T. a depus un serios efort fizic atunci când, în noaptea de 30 spre 31 mai, a dat atacul la o vulcanizare din Iaşi. A sustras mai multe jante auto, valoarea estimată fiind de 5.000 lei. Le-a cărat cu greu, le-a depozitat destul de impropriu, apoi a încercat să le vândă. Nu i-a ieşit pasienţa.

Păgubitul făcuse deja plângere penală, avea drept probe imaginile suprinse de către camerele de supraveghere, s-a deschis dosarul penal. Nu s-a mers mai departe. S.T. n-a reuşit să vândă jantele şi le-a cărat, cu multă trudă, înapoi, predându-le părţii vătămate. Aceasta a dat declaraţie cum că nu mai are nicio pretenţie, că nu doreşte tragerea la răspundere penală, aşa că, prin sentinţa de acum zece zile s-a decis încetarea procesului penal.

Visa să devină mare spărgător. A început cu furtul a cinci chei, dar s-a oprit

M.S.B. are acum 17 ani, e deja posesor de cazier, iar magistraţii au decis ca el să meargă la şcoală şi să înveţe o meserie, vreme de trei ani. Asta după operaţiunea din noaptea de 29 spre 30 iunie 2020, una pregătitoare a mult visatei sale cariere de spărgător.

Pontul i-a fost servit de către fratele (10 ani) şi sora (16 ani), aflaţi în centrul DGASPC din C.A.Rosetti. El stătea, de câteva luni, într-un aşezământ similar, dar în Târgu Frumos. A fugit de-acolo, a venit la Iaşi cu trenul, făcând blatul, pe la ora 22.00 a ajuns la locul faptei. Ştia de la fraţi topografia locului şi obiceiurile supraveghetorilor. A sărit gardul, a forţa un geam şi a pătruns în interior. Nu a luat nimic altceva decât un mănunchi de chei. I-ar fi trebuit pentru loviturile ulterioare.

N-a mai fost loc. Camerele de supraveghere l-au demascat şi pe el. În ciuda vârstei fragede, judecătorii nu l-au iertat. Nu-l pot băga în puşcărie, dar au luat împotriva lui măsura educativă a asistării pentru o perioadă de trei ani. Răstimp în care e obligat să înveţe...

***

Sunt doar câteva din cele 263 dosare judecate în acest an. Mulţi hoţi daţi pe faţă, puţine condamnări, şi astea mai mult simbolice. Iar dacă luăm în calcul şi faptul că foarte mulţi păgubiţi nici nu-şi bat capul să mai facă plângeri, concluzia e clară. Fenomenul continuă, chit că hoţii sunt tot mai uşor de prins. Aproape nimeni nu scapă de vizită la „cremenal”. Sentinţele însă... Marcel FLUERARU, Claudiu CONSTANTIN