In Memoriam Constantin Mănuță

În urmă cu doi ani, poetul Constantin Mănuță, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, a plecat la Ceruri în chiar prima zi a lunii aprilie. De atunci, „Steaua (lui) de cucută”, titlul unui volum de versuri, a devenit steaua amintirii lui luminoase pe care i-au păstrat-o prietenii și cei care i-au apreciat poezia. În cariera sa a semnat 30 de volume, dintre care amintim „Orele umbrei” (1998, Editura Junimea), „La răsărit de cuvânt” (1999, Editura Bolta Rece), „Steaua de cucută” (2001, Editura Tehnoppres), „Instanța grea” (2003, Editura Cronica), „Zidit în zbor” (2004, Editura Cronica), „Înzăpezit sihastru” (2006, Editura Pim), „Melancolie de stea” (2007, Editura Cronica), „Cocor de fum” (2008, Editura Timpul), „Taina din rană” (2010, Editura Timpul), „Fior târziu” (2011, Editura Timpul), „Zodia Coronavirus” (2020, Editura All Zenit).
În 2004, a publicat volumele de proză- microeseuri filosofice „Crucea Viscolită” și „Proză-Micromonografie literară” (în colaborare cu Magdalena Mănuță, Vasile Filip-Vârful cu dor al poeziei românești, 2004, Editura Pim Iași)
A colaborat la revistele Poezia, Amfiteatru, Cronica, Ginta latină, Neamul Românesc, Convorbiri Literare, Opinia, Opinia Moldovei, Flacăra Iașului, Revista Română, Coloana Infinitului, Dor de dor.

Constantin Mănuță a fost un om dedicat Școlii Românești timp de 40 de ani. A fost profesor și director la Mogoșeștii Iașului, dascăl devotat de Limba română la Belcești și la Iași, îndrumător de cenaclu literar, publicist perseverent, poet prolific și critic atent la scrierile celor mai tineri. S-a retras de la catedră după un profesorat la Liceul de Transporturi CFR, unde venise de la Liceul „Gheorghe Asachi” din Dealul Copoului. A slujit cultura cu sufletul și cu inima ca director al Căminului Cultural din Mogoșești (Iași). Alături de soția sa, îndrăgita învățătoare Magdalina Mănuță, a fost un apreciat membru al ASTREI ieșene, colaborator al diverselor Societăți Culturale din Capitala Moldovei.
Născut pe data de 21 decembrie 1948, în Mogoșeștii Iașului, Constantin Mănuță a debutat publicistic în cotidianul „Flacăra Iașului” în 1968, cu poezia „Dorul meu”. Editorial, a debutat în 1997, cu volumul de poezii „Din toate rănile sufletului” (Editura Junimea). „Prin plecarea lui Constantin Mănuță  la Veșnicie Uniunea Scriitorilor din România  a pierdut o voce sensibilă a poeziei românești”, a fost mesajul membrilor Uniunii Scriitorilor Iași.
Maura ANGHEL