Miercurea Mare, ziua trădărilor mărunte și a mirului nevăzut

 * potrivit tradiției creștine, Miercurea Mare este ziua în care Iuda Iscarioteanul a luat decizia de a-L vinde pe Hristos pentru 30 de arginți * este ziua în care trădarea ia chip concret * în calendarul ortodox, această zi este încărcată de durere, dar și de reflecție: cine suntem atunci când ne pierdem demnitatea în schimbul unui câștig facil?

În Miercurea Mare, orașul pare că respiră puțin altfel. O lumină palidă curge printre blocuri, iar în tramvaie, oamenii privesc în gol, cu sacoșele pline de ouă și cozonaci, dar cu gândurile în alte părți. Unii au uitat ce zi e. Alții o știu, dar n-au timp să o simtă. Iar câțiva, puțini, o trăiesc în tăcere, ca pe o rugăciune în mers.

Miercurea Mare nu are fastul Paștelui și nici dramatismul Vinerii Mari. E o zi-umbră. O zi în care tăcerea e mai grea decât cuvintele, iar întrebările nu au încă răspuns. Este ziua în care, potrivit Evangheliilor, Iuda a ales să-l trădeze pe Iisus. Și tot în această zi, o femeie – o anonimă pentru lume, dar cunoscută de Dumnezeu – a uns cu mir picioarele Mântuitorului. Două gesturi, două inimi, două drumuri.

În viața de zi cu zi, Miercurea Mare nu e despre trădări spectaculoase. E despre cele mărunte. Despre promisiunile uitate față de copii, despre adevărurile nespuse în familie, despre timpul pe care nu-l mai dăm celor dragi pentru că „avem treabă”. Este despre prieteni pe care nu-i mai sunăm, colegi peste care trecem, bătrâni care așteaptă o vorbă bună. Toate acestea, fără să vrem, sunt arginții noștri de azi. Și îi purtăm în buzunare, uneori fără să știm.

În agitația zilelor care preced Paștele, Miercurea Mare trece adesea neobservată. Este o zi de mijloc – între cumpărături, curățenie generală și planuri de familie. Și totuși, semnificația Miercurii Mari în Săptămâna Patimilor este una profundă și tulburătoare: astăzi ne amintim de trădarea lui Iuda și de pocăința femeii care a uns cu mir picioarele lui Iisus.

Miercurea Mare – ziua în care Iuda a ales arginții

Potrivit tradiției creștine, Miercurea Mare este ziua în care Iuda Iscarioteanul a luat decizia de a-L vinde pe Hristos pentru 30 de arginți. Este ziua în care trădarea ia chip concret. În calendarul ortodox, această zi este încărcată de durere, dar și de reflecție: cine suntem atunci când ne pierdem demnitatea în schimbul unui câștig facil? În limbajul actual, „arginții” pot fi timpul pe care îl răpim celor dragi, atenția pe care nu o mai oferim, deciziile luate din comoditate sau interes. Trădările nu mai au nevoie de comploturi; ele vin astăzi prin indiferență, nepăsare și egoism mascat în graba cotidiană.

În contrast cu gestul lui Iuda, Evangheliile pomenesc o femeie anonimă care a venit în casa fariseului și a uns picioarele lui Iisus cu mir de mare preț. Un gest simplu, dar profund. Ea nu cere nimic. Doar oferă. Iubire, recunoștință, smerenie. Poate că astăzi mirul nu mai curge din sticluțe prețioase, dar îl regăsim în gesturi mici: un telefon dat mamei, o vizită la un vecin singur, o felie de cozonac împărțită cu un coleg obosit. Fiecare astfel de faptă este un mir nevăzut care dă sens Miercurii Mari.

În Iași, ca și în alte orașe din România, Miercurea Mare aduce un aer aparte. Bisericile sunt mai pline decât de obicei. Lumânările se aprind în tăcere. În piață, oamenii negociază prețul cărnii de miel și al ouălor, dar în sufletul lor se simte că se apropie o zi mare. Tot mai mulți tineri caută sensuri vechi în obiceiuri pe care bunicii le respectau cu sfințenie. Postul, mersul la Denii, mărturisirea păcatelor – toate acestea devin ancore într-o lume care se mișcă prea repede.În Miercurea Mare putem pune jos arginții grabei și să ne îmbrăcăm în mirul iertării și al gesturilor simple. O zi care ne amintește că, până la Înviere, e nevoie de curățenie și în casă, dar mai ales în inimă.

Maura ANGHEL