Moșii de iarnă

Moșii de iarnă este sărbătoarea populară din sâmbăta care precede Lăsatul Secului de Brânză sau Lăsatul Secului de Carne, dedicată morților, moșilor și strămoșilor. Moșii de iarnă, împreună cu Moșii de Sâmedru formează Moșii cei Mari de peste an. LaMoșii de iarnă se împart alimente (plăcinte, produse lactate, piftii) și, uneori, vase umplute cu mâncaregătită sau cu apă. Simion Florea Marian scria în lucrarea sa "Trilogia vieții" că pe tot parcursul anului sunt 20 de zile de Moși. Cuvântul derivă de la "strămoși" și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul "moși" sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate cum ar fi "Moșii de primăvară" (de Mucenici), "Moșii de vară" (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), "Moșii de toamnă" (în prima sâmbătă din luna noiembrie), "Moșii de iarnă" (sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne). Tradiția spune că în această zi trebuie să ducem la biserică o colivă, un colac și o sticlă cu vin, pomelnicul în care trecem numele celor plecați la Domnul și lumânări. Se mai pot duce, în funcție de posibilități, pachete cu plăcinte, brânzeturi, piftie, carne, sarmale, mere și alte fructe. După ce bucatele au fost sfințite de preot se împart, cu lumânări aprinse, pentru sufletele celor răposați. Se spune că sufletele veghează din lumea de dincolo asupra casei din care au plecat. În aceasta zi se mănâncă și se dă de pomană piftie, de unde derivă și numele sărbătorii. Obiceiul cere ca tot ceea ce nu s-a mâncat să se arunce a doua zi, în Duminica lăsatului secului de carne. Dacă nu se respectă aceastătradiție, natura se răzbună aducând valuri de frig în toiul verii. Femele nu au voie să lucreze, iar dacă vor încălca aceastăporuncă vor fi pedepsite să tremure ca piftia și "li se vaîntoarce pomana" pe care au dat-o. În această zi nu se fac nunți. O dată cu Lăsatul secului de carne, cununiile religioase sunt interzise. Noul sezon aln unților se va deschide după Duminica Tomii (23 aprilie)