O lege neclară crează haos în Iași

Mulţi ieșeni se folosesc de Legea 231 pentru a obţine, în mod abuziv, terenuri * legea vorbeşte despre necesitatea găsirii confortul necesar locuirii în terenurile adiacente actualei proprietăţi, iar tocmai din acest motiv s-a ajuns în situaţii precum cel din Păcurari, unde un cetăţean are o curte de vreo 700 de metri pe strada Spinţi şi a împrejmuit în spate un teren de vreo 5.000 metri pătraţi şi alţi 600 metri pătraţi pe toată lungimea străzii Cişmeaua Păcurari pe care acum îi revedică în baza Legii 231 * primarul spune că nu poate influenţa în vreun fel deciziile Comisiei de Fond Funciar, dar nu este moral ca proprietatea oraşului să fie retrocedată fără ca petentul să fi făcut dovada că îi trebuie acel teren pentru a putea trăi

Prin Legea nr. 231/2018, statul român a acordat persoanelor fizice sau juridice interesate posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate asupra a două noi categorii de terenuri care nu intrau în sfera de acoperire a Legii fondului funciar nr. 18/1991. Este vorba de terenurilor intravilane aferente construcțiilor deținute, care au fost realizate de fostele cooperative de producție, fostele asociaţii economice intercooperatiste şi fostele cooperative de consum şi de terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești. „În cazul terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și a curții și grădinii din jurul acestora, care nu au fost cooperativizate, deținătorii sau moștenitorii acestora pot solicita comisiei județene emiterea titlului de proprietate în condițiile prezentei legi, astfel: a) dacă solicitanții figurează în registrele agricole sau registrele cadastrale și în evidențele fiscale; b) dacă terenul este în proprietatea statului român și persoanele solicitante au calitatea de proprietari ai construcțiilor de pe terenurile care fac obiectul prezentei legi; c) nu fac obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte persoane”, se arată în articolul 27 al legii. Legea veche – 18/1991 - avea un conținut diferit față de cel din prezent, în sensul că se referea exclusiv la terenuri aferente locuinței, sintagmă care, atât în lumina practicii instanțelor de judecată cât și a practicii Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților  se interpreta în sensul că se referă doar la suprafața de teren ocupată efectiv de locuință, nu și la terenurile adiacente (curte, grădină).

„Ce facem, împrăştiem proprietatea şi o răscmpărăm peste ani?”

Subiectul a fost readus în discuţie de primarul Mihai Chirica şi a fost generat de audienţele televizate pe care edilul-şef le acordă săptămânal. Primarul a susţinut în repetate rânduri că noua lege a favorizat abuzurile, în sensul că oameni care nu aveau nimic de-a face cu terenul din vecinătatea curţii lor, au fost puşi în posesie. „Nu sunt membru al Comisiei de Fond Funciar, nu am deschis niciodată un dosar de fond funciar şi nu o voi face, dar nu sunt de acord cu punerile în posesie a unor terenuri care aparţin statului şi care nu se duc spre proprietarii de drept. Sigur, aceste prevederi are legii, eu le pot împiedica, dar sunt multe legi care s-au croit după interesul unuia. Nu e normal, moral, să mă apuc să decapitez patrimoniul public al statului după ce m-am luptat cu instituţii  pentru al completa, vezi subiectul Forus, al cinematografelor, al curţilor de şcoală.... Să privesc acum cu nonşalanţă cum se împrăştie patrimoniul public din cauza unor chestiii care spun eu am deţinut o curte de 5 000 de metri, de 500 de metri şi sunt în măsură şi în drept să fiu pus în posesie. Nu. Ai curtea ta, ai casa ta, în spate mai erau 2.000 de metri şi te-ai dus şi ţi-a tras gard acum N ani şi pe urmă vii şi te transpui cu punerea în posesie pentru suprafaţa de 2.000 de metri. Dar poate o să am nevoie, nu eu, alt primar, poate vrea să facă acolo o grădiniţă, un dispensar... Ce facem, împrăştiem proprietatea şi o răscmpărăm peste ani? Este a noastră . Le-am spus la comisie, nu mă bag, dar ţineţi cont de principiul fundamental prin care trataţi patrimoniul unei naţiuni. Aşa văd eu lucrurile”, a spus acesta.  

Păcurari, exemplul cel mai elocvent

În trecut, în cadrul unei şedinţe de Consiliul Local, primarul Mihai Chirica dezvăluia faptul că mulţi ieşeni încearcă să pună mâna pe suprafeţe importante profitând de chichiţele legislative. „Această Lege 231 are, să spunem, nişte chichiţe pe care eu le-am sesizat de la data apariţiei. Avem revendicări pe Legea 231 pentru terenuri care aparţin municipiului Iaşi pe mii de metri de persoană. Un exemplu din Păcurari: un cetăţean are o curte de vreo 700 de metri pe strada Spinţi şi a împrejmuit în spate un teren de vreo 5.000 metri pătraţi şi vreo 600 metri pătraţi pe toată lungimea străzii Cişmeaua Păcurari şi acum vrea să îl revendice pe 231. Scopul pentru care a fost creată Legea 231 spune cam aşa: având în vedere necesitatea de a găsi confortul necesar locuirii, case care au ajuns în proprietatea unor cetăţeni prin diverse acte normative sau prin diverse acte de vânzare-cumpărare pe terenuri aparţinând autorităţilor publice locale pot intra în proprietatea acelor persoane pentru a le asigura confortul de locuire. Pe 5.900 de metri pătraţi în spate nu mai vorbim de confort de locuire. Adică s-a exagerat şi s-a trecut în altă latură. Să nu mai vorbim despre societăţi comerciale, care au solicitat  mii de hectare...”, a spus primarul.

Edilul-şef a mai spus că a solicitat ministerului să facă nişte norme de aplicare care să spună ce se înţelege prin confort de locuire. „Adică să ai o suprafaţă minimă ca să poţi intra în casă, să ai un garaj, să ai o viaţă cât se poate de normală. Pentru că nu e normal să deţii o proprietate de 58 de metri pătraţi a ta şi să mai ceri completarea ei cu până la 800 de metri pătraţi pe Agatha Bârsescu considerând că e un drept legitim, dar de fapt este o deznaţionalizare sau, în fine, o scoatere din inventarul public a unor bunuri care ar trebui să le folosim”, a mai spus, atunci, Chirica.

 „Punerile în posesia trebuiau rezolvate în primul deceniu după 1990”

Curtea Şcolii 22, Muşatini, Grădiniţa 25 de pe Şoseaua Naţională, parcarea la blocurile din Ciurchi, B-urile de pe Strămoşilor, Răzoarelor sunt doar câteva exemple prin care municiplaitatea a reuşit să aducă respectivele terenuri în proprietatea oraşului. Pe unele le-am rezolvat prin schimburi de terenuri, am eliberat curţile de şcoală şi spaţiile de lângă blocuri. Am eliberat şi parcul din faţa Sinagogii Mari, unde se dorea realizarea unui P + 2, aici negocieri au durat doi ani şi jumătate. Nu ar mai fi trebuit ca să mai discutăm de puneri în posesie şi abordări la prima mâna. Punerile în posesie trebuiau rezolvate în primul deceniu după 1990”, a mai declarat edilul-şef. Dan CONSTANTINESCU