Pictorul Vasile Leondar se întoarce la public, după ce a stat ,,cu moartea la căpătâi”

* în urmă cu şapte ani, aici, acasă, s-a întâmplat tragedia, un AVC şi consecinţele de rigoare * a trăit luni întregi cu „moartea la căpătâi” * până la urmă a învins, dar i-au fost afectate vorbirea şi mersul, ca să nu mai spunem de imposibilitatea de a desena sau picta * au urmat şase ani de recuperare şi iată că acum, Vasile Leondar, s-a întors! Pictează, din nou, cu o forţă creativă impresionantă * marţí, 16 iulie, ora 18, vă dă întâlnire pe „Lăpuşneanu”, la Galeria „Octav Băncilă”

Vasile Leondar s-a întors pe „Lăpuşneanu”, după şapte ani, în boema artei plastice ieşene, cu galerii de artă şi cafenele, dar mai ales cu poveşti şi personaje mai vechi şi mai noi. L-a regăsit pe Juju Cojocaru la „Cafeneaua Veche”, pe Constantin Tofan, în atelierul său primitor pentru orice vizitator, pe profesorul Petru Bejan, fin observator al vieţii artistice.

Vasile Leondar s-a întors în urmă cu un an în Iaşul care l-a format ca pictor, mai întâi la Colegiul de Arte „Octav Băncilă”, sub bagheta directorului Constantin Giligor, apoi la Universitatea de Arte „George Enescu”, la clasa pictorului Valentin Sava, şi îşi redeschide sufletul către public, printr-o nouă expoziţie. Prima după şapte ani, prima după ce a învins moartea, aşa cum chiar el mărturiseşte.

În 1993 a emigrat în Belgia însoţit de pasiunile sale: pictura, muzica rock şi electronica, dar şi de spiritul său nonconformist. S-a aşezat la Knokke, un orăşel cu vreo 30 000 de locuitori, dar cu numeroase galerii de artă. A crezut în valoarea sa şi succesul nu l-a ocolit. Şi-a configurat propria galerie de artă, pe care a gestionat-o zece ani. A avut permanent contact cu oameni pasionaţi de formă şi culoare şi cu colecţionari, care i-au achiziţionat lucrările. Anual, şi-a prezentat tablourile în câte 2-3 expoziţii în spaţii consacrate, la Bruxelles, Amsterdam, New York, New Jersey, Toronto, Paris. Locuri frumoase, dar niciunul mai apropiat de inima lui precum Iaşul.

În urmă cu şapte ani, aici, acasă, s-a întâmplat tragedia, un AVC şi consecinţele de rigoare. A trăit luni întregi cu „moartea la căpătâi”. Până la urmă a învins, dar i-au fost afectate vorbirea şi mersul, ca să nu mai spunem de imposibilitatea de a desena sau picta. Au urmat şase ani de recuperare şi iată că acum, Vasile Leondar, s-a întors! Pictează, din nou, cu o forţă creativă impresionantă.

Mâine, la ora 18,00, Vasile Leondar vă dă întâlnire pe ,,Lăpuşneanu”, la Galeria ,,Octav Băncilă”, la o expoziţie pe care am putea-o intitula a ,,renaşterii” spiritului său unic. „M-am întors acasă. Acum șapte ani am oprit activitatea creativă. Am avut şansa să trăiesc o altă viață după acest eveniment, am reluat totul, de la început. Mi-au rămas vii toată activitatea cognitivă și memoria, mai puțin expresia artistică prin punerea în grafică a ceea ce gândeam, care este o extensie a gândirii neuronale prin mână, care nu mai funcționa. Cu toate acestea, mereu am fost în lumea artei, chiar dacă n-am lucrat. În Belgia, tot timpul am creat imagini artistice și sinteze de analiză, tablourile mele au fost realizate imaginar”, spune artistul.

Vasile Leondar este pasionat şi de mecanica cuantică, pe care a pus-o în relaţie cu arta. ,,În paralel am scos noi teorii, tot felul de postulate în domeniu, care au legătură inseparabilă cu artă. Mulți se întreabă unde e legătura dintre arta plastică și mecanica cuantică. Dacă te naști cu acest talent de a desena, de a picta evolutiv, la un moment dat îți spui problema cum cade lumina. Dacă nu îți spui întrebări, nu-i nicio problemă. Poți să fii artist, mai departe…Dar dacă te preocupă ce este lumina și cum cade lumina, atunci apar niște probleme. Soluţiile oamenilor de ştiinţă nu mă satisfăceau din punct de vedere perceptibil. Și așa am început să aprofundez electronica, mecanica cuantică şi chestiunile legate de lumină în interdependenţă cu arta”.

A simţit fiorul talentului încă de la grădiniţă, la Huşi, oraşul natal. Educatoarele l-au privit cu surprindere, dar şi cu admiraţie. ,,Chiar mă simțeam stânjenit că toată lumea se uite la mine. În anii următori mi-am dat seama că am talent, Părinţii mi-au pus la dispoziție, de mic, creioane colorate, acuarele şi uleiuri, mai târziu. Şi în continuare, drumul meu în viaţă, începută în primăvara lui 1957, a decurs cumva normal, în baza harului pe care mi l-a dat Dumnezeu.”

Ce este o expoziţie, o ieşire în public pentru pictorul Vasile Leondar? ,,Este starea de spirit a artistului la momentul respectiv. Arta mea, spre exemplu, nu se confundă cu arta altcuiva, pentru că este o linie estetică dezvoltată de mine, unică. Și acesta este cel mai mare scop al unui artist, să dezvolte, să fie diferențiat de alții prin originalitatea expresiei artistice. Fiecare creator are personalitatea sa. Cu cât ea este mai puternică şi valoarea creşte. Cu cât avansezi, cu cât ajungi mai departe în sfera ta, apare acel punct de singularitate.Cu cât te perfecționezi, te îndepărtezi mai mult din restul lumii. Devii mai strălucitor, dar mult mai singur”, mărturisește artistul. Vasile ARHIRE