Porcii Iaşului nu mai au ficaţi, vacile sunt fără limbă

Îmi recomandă, acum câteva zile, un nutriţionist că, pentru probleme de sănătate, cel mai bun aliment este carnea de porc. Eu aveam poftă şi de limbă de vită cu varză. Plec foarte optimist să cumpăr cele două alimente. Nu mă aşteptam defel ca expediţia culinară să dureze atât şi, după două zile de căutări asidue, să ajung acasă doar cu aproape două kile de ficat...

Încep cu marketurile din cartier. Nimic de porc în afara abundenţei de ciolan, pulpă, spată, ceafă sau piept. Măruntaie, ioc. Nici pomenita limbă de vacă. Nu-i nimic, îmi zic, o plimbare nu strică. Sigur găsesc la vreun supermarket, la o carmangerie, prin piaţă. După prima zi de căutări vin acasă spre seară tare dezumflat. Nimic, nimic. Sunt oarecum intrigat, dar nu filozofez, nu socotesc, trec la somn.
În următoarele zile, reiau căutările, cu şi mai multă îndârjire. Ficatul de porc şi limba de vacă deveniseră adevărate obsesii. Tot nu găsesc, mă apuc de socotit, aşa din ochi: mii, poate zeci de mii de pulpe, buturele, ciolane afumate, piepturi. Da’ unde-i ficatul? Clar, în pieţele Iaşului, în supermarketuri ori carmangerii ajunseseră puzderie de animale sacrificate. Niciuna să n-aibă ficat?
La vaci, situaţie oarecum asemănătoare. Antrticot, muşchi, vrăbioare, pulpă, gulaş, rasol peste tot. Ficat, din abundenţă, preţ încă nemajorat. Dar limbă, ioc. Fac aceeaşi socoteală ca şi în cazul cărnii de porc. Tot aiurea iese. Aritmetic, vitele din galantarele municipiului n-au avut în dotare limbi.
Pe vremuri, găseai pretutindeni organele pomenite. La preţuri „de seminţe”, niciun măcelar nu-şi bătea capul cu ele. Acum, după îndelungi şi asidue căutări, am găsit doar ficat de porc. În numai două locuri, ambele cu frecvente rupturi de stoc. Preţul a rămas bun, 17-18 lei kilogramul, dar marfa mai rară ca apa în deşert. Inexplicabil fenomen.
Într-un final, mă lămureşte un vechi prieten, măcelar de profesie, cu ani de experienţă în Belgia, Franţa şi Germania. „La noi, lumea nu se înghesuie la aşa ceva, tranşatorii nu pot obţine preţ bun, de asta nici nu trimit la raft. În Vest, sunt socotite delicatese, preparatele din ficat de porc ori limbă de vacă sunt servite în restaurantele de lux. Producătorii obţin cu totul alte preţuri la export. E mult mai rentabil pentru ei să trimită afară, decât să livreze pe piaţa internă”. Cum altă explicaţie logică nu găsesc, o iau de bună. Şi-mi pun în plan să nu mai ratez ocazia de a cumpăra aşa ceva. Că e rarissimă.

Marcel FLUERARU