Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 21 februarie 1916 GALERIE FOTO

 NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 21 februarie 1916 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

Desgolirea Ardealului de români. Calmi, cu priviri hotărâte, tăcuţi se înşiruiesc pe stradele Aradului din zorii zilei de astăzi bătrânii în convoiuri nesfârşite, îşi începe astfel plânsul, luptătorul nostru confrate „Românul” din Arad. Generaţia viguroasă, de la vârsta de 42 – 50 de ani, cu ziua de astăzi îşi trimite reprezentanţii cei mai aleşi, fruntea oamenilor, fruntea satelor. Să se îmbrace în uniformă militărească, să-şi săvârşească slujba supremă ce li-o cere viaţa...

 Vin convoiurile tăcute cu cei mai cuminţi soldaţi, cei mai aşezaţi, cei mai puţin gălăgioşi dintre câţi i-am văzut trecând pe uliţele Aradului din August 1914. Fărâmă de cântec nu sboară de pe buzele lor, fărâmă de glumă, fărâmă de imprecaţie. Şi soarele îi îmbracă în dogoarea unei zile de vară, le sărută chipurile înăsprite de lupta vieţii şi o moleşeală covârşitoare răspândeşte printre rânduri.

 S-au aşteptat bătrânii să le vină rândul, după atâta potop de voinic ce-a plecat de acasă. Ei vin sub arme cu o pregătire sufletească, dar ei se despărţesc cu mai mult greu de casă, de sat, în urma lor plâng mai mulţi, se rup mai multe legături de cât în urma celor plecaţi până aci. A bătut şi acest ceas şi în cinci zile oastea Majestăţii se va întregi cu rândurile de soldaţi români atât de potoliţi, atât de cuminţi. (...)  Fi-vom răsplătiţi politiceşte în măsura jertfelor noastre supreme? Veni-vor drepturile, revendicările mari naţionale, după spargerea asta ne mai pomenită a rândurilor noastre ori nu?...

Mizeria din Germania. Corespondentul din Berna al ziarului „Idea Nazionale” scrie: Mizeria pe care o îndură soldaţii şi civilii germani reese mai lămurit de cât din ori ce din miile de scrisori găsite în buzunarele răniţilor şi prizonierilor din ultimele lupte. Iată câteva extrase din aceste scrisori: „Nu mai e cu putinţă să găseşti un pahar cu lapte. E prea scump”; „Crucea roşie a suprimat distribuirea laptelui la femei; singurul lucru ce ne mai rămăsese. Acum trebuie să cumpăr, pentru că nu pot lăsa copii fără lapte”.